Habacuc, 3

1. Oração do profeta Habacuc. Em tom de lamentação.

1. Rugăciunea profetului Habacúc. Pe [ton de] lamentație.

2. Senhor, eu ouvi a vossa mensagem e enchi-me de temor diante de vossa obra. Fazei-a reviver no decorrer das idades, no decorrer das idades tornai-a manifesta. Em vossa ira, lembrai-vos da misericórdia!

2. Doamne, am auzit vestea ta și m-am temut. În mijlocul anilor, fă vie lucrarea ta, în mijlocul anilor, fă-o cunoscută! În mânie, adu-ți aminte de îndurare!

3. Deus vem de Temã, o Santo vem do monte de Farã. Sua majestade cobre os céus, e a terra se enche de sua glória.*

3. Dumnezeu vine din Temán, Cel Sfânt, din muntele Parán. Sélah. Maiestatea lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda lui.

4. Seu esplendor é deslumbrante como a luz, de suas mãos brotam raios; ali está o véu de seu poder.

4. Strălucirea lui este ca lumina; coarne erau din mâna lui și acolo era ascunsă puterea lui.

5. A calamidade avança diante dele, a febre ardente lhe segue as pegadas.

5. Înaintea lui merge ciuma și molima iese pe urmele lui.

6. Levantando-se, sacode ele a terra, olha e faz tremer as nações. Deslocam-se as montanhas eternas, desfazem-se as colinas antigas, e lhe abrem amplos caminhos!

6. Se ridică și face să se cutremure pământul; se uită și face să fugă neamurile; face să se împrăștie munții veșnici, dărâmă colinele eterne, căile sale sunt veșnice.

7. Vejo em aflição as tendas da Etiópia, tremem os pavilhões de Madiã.

7. Am văzut în suferință corturile din Cușán și au tremurat colibele din țara Madián. Bătălia Domnului

8. Porventura é contra os rios que se inflama o Senhor, é contra os rios que se desencadeia a vossa ira? Ou é contra o mar que se acende o vosso furor, quando montais em vossos cavalos e em vossos carros triunfais?

8. Oare s-a înfuriat Domnul pe râuri? Împotriva râurilor era mânia ta sau împotriva mării este furia ta, că ai încălecat pe cai și [ai crezut că] mântuirea vine de la care?

9. Mostra-se desnudado o vosso arco, vossas flechas são as palavras que jurastes, fendeis a terra e dela saem torrentes.*

9. Dezgolești arcul tău săturându-l cu săgeți. Sélah. Râuri despică pământul.

10. À vossa vista tremem os montes, cai uma tromba-d’água, o abismo faz ouvir a sua voz, e levanta as mãos para o alto.

10. Te-au văzut și s-au cutremurat munții; puhoaie de ape au trecut, abisul își dă glasul și înălțimea își ridică mâinile.

11. O sol e a lua ficam em sua morada, ao verem a luz de vossas flechas que voam, e o brilho fulgurante de vossa lança.

11. Soarele și luna s-au oprit la locul lor, la lumina săgeților tale treceau, la strălucirea ei, scânteia sulița ta.

12. Vós calcais a terra em vosso furor, com a vossa cólera esmagais as nações.

12. Cu indignare tu străbați pâmântul și cu mânie treieri neamuri.

13. Partistes para a guerra, para a salvação do vosso povo, para a salvação do vosso Ungido. Derrubastes o teto da casa do ímpio, pusestes a nu os seus fundamentos até a base.*

13. Ai ieșit ca să-l mântuiești pe poporul tău, să-l mântuiești pe unsul tău; ai zdrobit vârful casei celui fărădelege și ai dezgolit-o de la temelie până la coamă. Sélah.

14. Transpassastes com vossas setas a cabeça dos príncipes que se precipitavam para nos dispersar, soltando gritos de alegria, como para devorar o infeliz em seu retiro.*

14. Ai zdrobit cu sulițele lor capul războinicilor lui când ei s-au năpustit să ne risipească cu satisfacția celui care-l devorează pe cel nevoiaș în ascuns.

15. Lançastes vossos cavalos através do mar no turbilhão das muitas águas.

15. Tu mergi pe mare cu caii tăi, printr-o grămadă de ape multe.

16. Ao ouvir esse tumulto, minhas entranhas comoveram-se; ao seu ruído meus lábios tremeram; a cárie penetra nos meus ossos, e meus passos vacilam debaixo de mim. Esperarei em silêncio o dia da aflição, que se há de levantar sobre o povo que nos oprime,*

16. Când am auzit, pieptul mi s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la [acest] sunet, a intrat putreziciunea în oasele mele și am tremurat în interiorul meu. Mă voi odihni în ziua strâmtorării, în ziua când asupritorul va urca să atace poporul?

17. porque então a figueira não brotará, nulo será o produto das vinhas, faltará o fruto da oliveira, e os campos não darão de comer. Não haverá mais ovelhas no aprisco, nem gado nos estábulos.

17. Căci smochinul nu va înflori și nu vor fi roade în vii. Rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană. Va fi nimicită turma din staul și nu va fi cireadă în grajduri.

18. Eu, porém, me regozijarei no Senhor. Encontrarei minha alegria no Deus de minha salvação.

18. Dar eu voi tresălta de bucurie în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.

19. Javé, meu Senhor, é minha força; ele torna meus pés ágeis como os da corça, e me faz andar sobre os cimos.* Ao mestre do canto. Para instrumentos de corda.

19. Domnul Dumnezeul meu este tăria mea; el îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să umblu pe înălțimile mele. Maestrului de cor. Pentru instrumentele mele de coarde.