Tobias, 3

1. Tobit, então, suspirando em meio de suas lágrimas, pôs-se a orar:

1. Având inima mâhnită şi suspinând, am plâns şi am început să mă rog cu suspine:

2. “Vós sois justo, Senhor! Vossos juízos são cheios de equidade e vossa conduta é toda misericórdia, verdade e justiça.

2. „Drept eşti tu, Doamne, şi toate faptele tale sunt drepte. Toate căile tale sunt îndurare şi adevăr. Tu judeci veacurile.

3. Lembrai-vos, pois, de mim, Senhor! Não me cas­tigueis por meus pecados e não guardeis a memória de minhas ofensas, nem das de meus antepassados.

3. Acum, Doamne, aminteşte-ţi de mine! Priveşte şi nu mă pedepsi pentru păcatele şi neştiinţa mea şi ale părinţilor mei cu care am păcătuit înaintea ta!

4. Se fomos entregues à pilhagem, ao cativeiro e à morte e se nos temos tornado objeto de mofa e de riso para os pagãos entre os quais nos dispersastes, é porque não obedecemos às vossas leis.

4. Nu am ascultat de poruncile tale, iar tu ne-ai dat prăzii, captivităţii şi morţii şi am devenit de exemplu, de batjocură şi de ruşine pentru toate popoarele între care ne-ai împrăştiat.

5. Agora os vossos castigos são grandes, porque não procedemos segundo os vossos preceitos e temos sido leais para convosco.

5. Acum, multele tale judecăţi sunt adevărate căci faci cu mine după păcatele mele, pentru că nu am împlinit poruncile tale şi nu am umblat în adevăr în faţa ta.

6. Tratai-me, pois, ó Senhor, como vos aprouver; mas recebei a minha alma em paz, porque me é melhor morrer que viver”.

6. Fă cu mine după cum îţi place! Porunceşte să fie luat duhul meu din mine, ca să fiu dezlegat de pe faţa pământului şi să devin pământ! Căci mai de folos îmi este să mor decât să trăiesc, pentru că am auzit reproşuri mincinoase şi am multă durere în mine. Porunceşte, Doamne, să fiu dezlegat de strâmtorarea aceasta! Dezleagă-mă înspre locul de veci şi nu-ţi întoarce faţa de la mine, Doamne! Căci îmi este mai de folos să mor decât să privesc strâmtorare multă în viaţa mea şi să mai aud reproşuri!”.

7. Aconteceu que, precisamente naquele dia, Sara, filha de Raguel, em Ecbátana, na Média, teve também de suportar os ultrajes de uma serva de seu pai.

7. În aceeaşi zi, i s-a întâmplat Sárei, fiica lui Raguél din Ecbatána Médiei, să audă reproşuri de la una dintre slujitoarele tatălui său.

8. Ela tinha sido dada sucessivamente a sete maridos. Mas logo que eles se aproximavam dela, um demônio chamado Asmodeu os matava.*

8. Căci fusese dată [ca soţie] la şapte bărbaţi, iar Asmodéu, demonul cel rău, îi ucisese pe aceştia înainte de a fi ei împreună cu ea, aşa cum se cuvine soţiilor. Slujitoarea i-a zis: „Tu i-ai ucis pe bărbaţi. Iată, ai fost dată la şapte bărbaţi şi nu ai rămas cu numele de la niciunul!

9. Tendo Sara repreendido a jovem criada por alguma falta, esta respondeu-lhe: “Não vejamos jamais filho nem filha nascidos de ti sobre a terra! Foste tu que assassinaste os teus maridos.

9. De ce ne loveşti pe noi pentru bărbaţii tăi, fiindcă au murit? Du-te după ei şi să nu vedem nici fiu, nici fiică de la tine în veci!”.

10. Queres, porventura, matar-me, como mataste todos os sete?”. Ouvindo isso, Sara subiu ao seu quarto e lá ficou três dias completos, sem comer nem beber.

10. În aceeaşi zi, a fost mâhnită în suflet şi a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit şi a zis: „Să nu i se aducă reproşuri tatălui meu şi să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită şi aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrâneţea tatălui meu cu durere în locuința morţilor! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur şi să mă rog Domnului să mor şi să nu mai aud reproşuri în viaţa mea!”.

11. E, orando com fervor, ela suplicava a Deus, chorando, que a livrasse dessa humilhação.

11. În acel moment, întinzându-şi mâinile spre fereastră, s-a rugat şi a spus: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeule al îndurărilor, şi binecuvântat este numele tău în veci! Să te binecuvânteze toate lucrările tale în veci!

12. Ao terceiro dia, acabou sua oração, bendizendo o Senhor desta forma:

12. Acum, către tine îmi îndrept faţa şi ochii mei.

13. “Deus de nossos pais, que vosso nome seja bendito. Vós, que depois de vos irardes, usais de misericórdia e no meio da tribulação perdoais os pecados aos que vos invocam.

13. Spune ca să fiu dezlegată de pe pământ şi să nu mai aud reproşuri!

14. Volto-me para vós, ó Senhor, para vós levanto os meus olhos.

14. Tu ştii, stăpâne, că sunt pură de orice impuritate cu vreun bărbat.

15. Rogo-vos, Senhor, que me livreis dos laços deste opróbrio, ou então que me tireis de sobre a terra!

15. Nu mi-am pătat numele şi nici numele tatălui meu în ţara captivităţii mele. Sunt singură la tatăl meu şi nu are un alt copil care să-l moştenească. Nu are niciun frate apropiat şi nici rudă, ca să mă păstrez de soţie pentru el. Mi-au pierit deja şapte [soţi]: pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă ţie nu-ţi place să mă dai morţii, Doamne, ascultă acum reproşul [adus] mie!”.

16. Vós sabeis que eu nunca desejei homem algum e que guardei minha alma pura de todo o mau desejo.

16. În acelaşi timp a fost ascultată rugăciunea amândurora înaintea gloriei lui Dumnezeu.

17. Nunca frequentei lugares de prazer nem tive comércio com pessoas levianas.

17. A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeaţa de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, [fiica] lui Raguél, să i-o dea de soţie lui Tobía, fiul lui Tobít, şi să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moştenire dintre toţi cei care voiau să o ia. În aceeaşi clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, [fiica] lui Raguél, a coborât din camera de sus.

18. E se consenti em casar-me, foi por vosso temor e não por paixão.

18.

19. Foi, sem dúvida, porque eu não era digna deles; ou, talvez, não eram eles dignos de mim; ou, então, me destinastes a outro homem.

19.

20. Não está nas mãos do homem penetrar os vossos desígnios.

20.

21. Mas todo aquele que vos honra tem a certeza de que sua vida, se for provada, será coroada; que depois da tribulação haverá a libertação e que, se houver castigo, haverá também acesso à vossa misericórdia.

21.

22. Porque vós não vos comprazeis em nossa perda: após a tempestade, mandais a bonança; depois das lágrimas e dos gemidos, derramais a alegria.

22.

23. Ó Deus de Israel, que o vosso nome seja eternamente bendito!”.

23.

24. Essas duas orações foram ouvidas ao mesmo tempo, diante da glória do Deus Altíssimo;

24.

25. e um santo anjo do Senhor, Rafael, foi enviado para curar Tobit e Sara, cujas preces tinham sido simultaneamente dirigidas ao Senhor.*

25.