Sabedoria, 16

1. Por isso, foram justamente castigados por animais dessa espécie e atormentados por uma multidão de animais;

1. De aceea, au fost pedepsiţi pe drept prin aceleaşi [fiinţe], au fost chinuiţi printr-o mulţime de fiare.

2. em vez de feri-lo assim, vós favorecíeis vosso povo, satisfazendo por um alimento surpreendente o ardor de seu apetite, e oferecendo-lhe por alimento codornizes.*

2. În locul pedepsei, ai făcut bine poporului tău, în dorinţa [lor] arzătoare, ai pregătit o hrană cu gust surprinzător, prepeliţele.

3. De tal modo que aqueles, mau grado sua fome, diante do aspecto hediondo de animais enviados contra eles, experimentaram a náusea; estes, após uma curta privação, receberam um alimento maravilhoso.*

3. Pentru ca aceia, tânjind după hrană, prin urâciunea celor trimise asupra lor, să-şi piardă şi dorinţa necesară, iar aceştia, devenind pentru puţin [timp] nevoiaşi, să aibă parte de un gust surprinzător.

4. Pois era preciso que os primeiros, os opressores, fossem oprimidos por uma inexorável fome, e que aos outros fossem apenas mostrados os tormentos suportados por seus inimigos.

4. Era necesar să vină asupra acelor dominatori o lipsă inevitabilă, dar numai acestora să li se arate cum sunt chinuiţi duşmanii lor.

5. Efetivamente, quando o cruel furor dos animais os atingiu também, e quando pereceram com a mordedura de sinuosas serpentes, vossa cólera não durou até o fim.*

5. Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor şi erau distruşi de muşcătura şerpilor încolăciţi, mânia ta nu a rămas până la sfârşit.

6. Foram por pouco tempo atormentados, para sua correção: eles possuíram um sinal de salvação que lhes lembrava o preceito de vossa Lei.*

6. Ei au fost tulburaţi pentru puţin [timp] spre avertizare, având un semn al salvării spre amintirea poruncii legii tale.

7. E quem se voltava para ele era salvo, não em vista do objeto que olhava, mas por vós, Senhor, que sois o salvador de todos.

7. Căci cel care se întorcea se salva nu prin ceea ce vedea, ci prin tine, salvatorul a toate.

8. Com isso, mostráveis a vossos inimigos, que sois vós que livrais de todo o mal.

8. Prin aceasta, i-ai convins pe duşmanii noştri că tu eşti cel care mântuieşte de orice rău.

9. Quanto a eles as mordeduras dos gafanhotos e das moscas os matavam e não se encontrou remédio para salvar sua vida, porque mereciam ser castigados por tais instrumentos;

9. Ei au murit de muşcătura lăcustelor şi a muştelor şi nu s-a găsit leac pentru viaţa lor, căci erau vrednici să fie pedepsiţi de astfel de [animale].

10. mas a vossos filhos, mesmo os dentes de serpentes venenosas não os puderam vencer porque, sobrevindo a vossa misericórdia, curou-os.

10. Dar pe fiii tăi nu i-au învins dinţii şerpilor veninoşi, ci îndurarea ta a venit în favoarea lor şi i-a vindecat.

11. Eram picados, para que se lembrassem de vossas palavras, e, em seguida, ficavam curados, para que não viessem a esquecê-las completamente e a subtraírem-se de vossos benefícios.

11. Spre amintirea cuvintelor tale erau pedepsiţi şi imediat salvaţi, ca să nu cadă într-o uitare profundă şi să devină excluşi de la binefacerile tale.

12. Não foi uma erva nem algum unguento que os curou, mas a vossa palavra que cura todas as coisas, Senhor.

12. Căci nu au fost vindecaţi de vreo plantă, nici de vreun unguent, ci de cuvântul tău, Doamne, care vindecă toate.

13. Porque vós sois senhor da vida e da morte. Vós conduzis às portas do Hades e de lá tirais;*

13. Tu ai putere asupra vieţii şi a morţii, tu conduci la porţile locuinţei morţilor şi aduci înapoi.

14. enquanto o homem, se pode matar por sua maldade, não pode fazer voltar o espírito uma vez saído, nem chamar de volta a alma que o Hades já recebeu.

14. Omul ucide în răutatea lui, dar nu [poate] să aducă înapoi duhul ieşit şi nici să elibereze viaţa luată.

15. Escapar à vossa mão é impossível,

15. Este imposibil ca [vreo fiinţă] să fugă de mâna ta.

16. e os ímpios, que recusaram conhecer-vos, foram fustigados pela força de vosso braço, perseguidos por chuvas extraordinárias, saraivas e implacáveis tempestades, e consumidos pelo fogo dos raios.*

16. Nelegiuiţii care nu vor să te cunoască au fost biciuiţi de puterea braţului tău, au fost persecutaţi de vânturi surprinzătoare, de grindină şi de furtuni neaşteptate şi au fost consumaţi de foc.

17. O que havia de mais admirável ainda é que, na água que tudo extingue, o fogo tomava mais violência, porque o universo toma a defesa dos justos.*

17. Paradoxal, în apa în care se sting toate, focul avea o putere mai mare, căci universul este apărătorul celor drepţi.

18. Ora, a chama temperava seu ardor para não queimar os animais enviados contra os ímpios, para que estes se apercebessem e reconhecessem que eram perseguidos pelo julgamento de Deus.*

18. Uneori, flacăra devenea mai blândă, ca să nu consume animalele trimise asupra celor nelegiuiţi, ci ei, văzând, să recunoască [faptul] că ei sunt urmăriţi de judecata lui Dumnezeu.

19. Ora, excedendo sua força habitual, o fogo ardia mesmo no meio da água para destruir os frutos de uma terra iníqua...

19. Alteori, ardea în mijlocul apei peste puterea focului, ca să distrugă generaţia unui pământ nedrept.

20. Mas, pelo contrário, foi com o alimento dos anjos que alimentastes vosso povo, e foi do céu que, sem fadiga, vós lhe enviastes um pão já preparado, contendo em si todas as delícias e adaptando-se a todos os gostos.*

20. Din contră, ai hrănit poporul tău cu pâinea îngerilor şi le-ai oferit pâine pregătită din cer, care poate [să dea] plăcere fără trudă şi să satisfacă orice gust.

21. Esta substância que dáveis se parecia com a doçura que mostráveis a vossos filhos. Ela se adaptava ao desejo de quem a comia, e transformava-se naquilo que cada qual desejava.

21. Substanţa ta a făcut să se vadă dulceaţa ta copiilor tăi, dar, supunându-se dorinţei celui care o primea, se schimba în ceea ce voia.

22. Embora fosse como neve e gelo, ela suportava o fogo sem se fundir, para mostrar que era para os inimigos que o fogo destruía as colheitas, quando ardia, apesar da saraiva, e brilhava debaixo de chuvas,*

22. Zăpada şi gheaţa suportau focul, şi nu se topeau, ca să se cunoască [faptul] că focul care ardea în grindină şi străfulgera în ploi consuma roadele duşmanilor.

23. enquanto que, quando se tratava de alimentar os justos, até perdia sua natural violência.*

23. Acesta, din contră, pentru a-i hrăni pe cei drepţi, uita de propria forţă.

24. A criatura que vos é submissa, a vós, seu Criador, aumenta sua força para castigar os maus, e os modera para o bem dos que puseram em vós sua fé.

24. Fiindcă creaţia, supunându-se ţie, care ai făcut-o, se întinde ca pedeapsă împotriva celor nedrepţi şi se domoleşte ca binefacere în favoarea celor care se încred în tine.

25. Do mesmo modo, transformada em tudo que se queria, servia à vossa generosidade que a todos alimenta, segundo a vontade dos que dela tinham necessidade,

25. De aceea, şi atunci când se adaptează la toate, slujeşte darului tău atothrănitor, după voinţa celor care sunt în nevoie,

26. para que os filhos que vós amais, Senhor, aprendessem que não são os frutos da terra que alimentam o homem, mas é vossa palavra que conserva em vida aqueles que creem em vós.

26. pentru ca fiii tăi, pe care-i iubeşti, Doamne, să înveţe că nu diferitele specii de roade îl hrănesc pe om, ci cuvântul tău îi păstrează pe cei care cred în tine.

27. O que não era destruído pelo fogo, fundia-se ao simples calor de um raio de sol,*

27. Ceea ce nu era distrus de foc se topea la o simplă rază scurtă a soarelui care încălzeşte,

28. para que se soubesse que é preciso antecipar-se ao sol para vos agradecer, e que é preciso adorar-vos antes de raiar o dia;

28. ca să fie cunoscut că trebuie să se ajungă înaintea soarelui pentru a-ţi [aduce] mulţumire şi să te întâlnească înainte de răsăritul luminii.

29. porque a esperança do ingrato é como a geleira do inverno, que se derramará como água inútil.

29. Căci speranţa celui nerecunoscător se topeşte precum chiciura de iarnă şi se scurge ca apa nefolositoare.