II Macabeus, 15

1. Ouvindo falar que Judas e seus alia­dos estavam nas fronteiras da Samaria, resolveu Nicanor atacá-los com toda a segurança no dia do repouso sabático.

1. Nicanór a aflat că cei care erau cu Iúda se aflau în ţinutul Samaríei şi a hotărât să-i atace chiar în ziua de odihnă în toată siguranţa.

2. Os judeus, obrigados por ele a segui-lo, disseram-lhe: “Não faças um massacre tão selvagem e tão bárbaro, mas respeita por teu lado o dia escolhido e especialmente santificado por aquele que tudo vê”.

2. Iudeii care erau constrânşi să-l însoţească i-au spus: „Să nu-i ucizi în mod atât de crud şi sălbatic, ci dă cinste zilei care a fost onorată şi sfinţită de către Cel care vede toate!”.

3. Mas esse tríplice celerado perguntou se existia no céu um soberano que houvesse prescrito observar o dia de sábado.

3. Dar cel de trei ori ticălos a întrebat dacă se află în cer vreun stăpân care să fi poruncit să se ţină ziua de sabát.

4. Como eles respondessem: “Foi o mesmo Senhor vivo, Todo-poderoso no céu, quem ordenou a celebração do sétimo dia”.

4. Ei i-au răspuns: „Este însuşi Domnul cel viu, stăpân în cer, care a poruncit să fie păzită [ziua] a şaptea”.

5. O outro replicou: “Também eu sou poderoso na terra e ordeno que se tomem as armas e se executem as ordens do rei”. Todavia, não pôde executar seu desígnio criminoso.

5. „Şi eu – a zis celălalt – sunt stăpân pe pământ şi vă poruncesc să luaţi armele şi să împliniţi datoria faţă de rege!”. Totuşi, el nu a reuşit să-şi împlinească planul nelegiuit.

6. Enquanto Nicanor, no auge de seu orgulho, decidia erigir um troféu com os despojos de Judas e seus companheiros,

6. Nicanór, îngâmfându-se peste măsură, a hotărât să se înalţe un trofeu comun cu [lucrurile] luate ca pradă de la cei care erau cu Iúda.

7. Macabeu, ao contrário, deixava-se levar por uma inteira confiança de que haveria de obter auxílio do Senhor.

7. [Iúda] Macabéul era ferm convins cu toată speranţa că va primi ajutor de la Domnul.

8. Exortava os seus companheiros a que não temessem o ataque dos gentios, a que se lembrassem dos auxílios já obtidos do céu e a que esperassem, pois também agora o Todo-poderoso lhes concederia a vitória.

8. I-a încurajat pe cei care erau cu el să nu se teamă de atacul neamurilor, ci să aibă în minte ajutoarele care le-au venit din cer şi să aibă încredere că şi Atotputernicul le va da victoria.

9. Encorajou-os citando a Lei e os profetas, lembrou-lhes os combates outrora sustentados e inflamou-os desse modo com um novo ardor.

9. Însufleţindu-i prin [cuvinte] din Lege şi din Profeţi şi cu amintirea luptelor pe care le dăduseră, i-a făcut şi mai curajoşi.

10. Após ter-lhes reanimado o espírito, estimulou-os ainda, apresentando aos seus olhos a perfídia dos gentios e o desprezo da palavra dada.

10. Trezindu-le astfel zelul, i-a îndemnat, arătându-le că păgânii sunt neloiali şi îşi calcă jurămintele.

11. Assim armou a todos não com a segurança que vem das lanças e dos escudos, mas com a coragem que suscitam as boas palavras. Narrou-lhes ainda uma visão digna de fé, uma espécie de visão que os cumulou de alegria.

11. După ce l-a înarmat pe fiecare cu siguranţa dată nu atât de scuturi şi lănci, cât mai ales prin încurajarea cuvintelor sale frumoase, le-a expus un vis vrednic de crezare, un fel de vedenie care i-a umplut de bucurie pe toţi.

12. Eis o que tinha visto: Onias, que foi sumo sacerdote, homem nobre e bom, modesto em seu aspecto, de caráter ameno, distinto em sua linguagem e exercitado desde menino na prática de todas as virtudes, com as mãos levantadas, orava por todo o povo judeu.

12. Viziunea era aceasta: „[L-am văzut] pe Onías, cel care fusese mare preot, bărbat frumos şi bun, modest la înfăţişare şi blând în purtare, cu vorbă dulce, care din copilărie se deprinsese cu toate virtuţile, care îşi ridica mâinile şi se ruga pentru tot poporul iudeilor.

13. Em seguida, apareceu do mesmo modo um homem com os cabelos todos brancos, de aparência muito venerável e nimbado por uma admirável e magnífica majestade.

13. În acelaşi fel, i s-a arătat un chip de bărbat distins prin părul său alb şi răspândind în jur o maiestate impunătoare.

14. Então, tomando a palavra, disse-lhe Onias: “Eis o amigo de seus irmãos, aquele que reza muito pelo povo e pela cidade santa, Jeremias, o profeta de Deus”.

14. Răspunzând, Onías a zis: «Acesta este cel care-şi iubeşte fraţii, cel care se roagă mult pentru poporul său şi pentru cetatea sfântă; este Ieremía, profetul lui Dumnezeu!».

15. E Jere­mias, estendendo a mão, entregou a Judas uma espada de ouro, dizendo estas palavras ao entregá-la:

15. Ieremía, întinzându-i lui Iúda mâna dreaptă, i-a dat o sabie de aur şi, când i-a dat-o, i-a spus acestea:

16. “Toma esta santa espada que Deus te concede e com a qual esmagarás os inimigos”.

16. «Primeşte sabia sfântă ca dar din partea lui Dumnezeu prin care îi vei zdrobi pe adversari!»”.

17. Entusiasmados pelas palavras de Judas, tão nobres e tão capazes de excitar a coragem e robustecer as almas dos jovens, decidiram os judeus não acampar, mas arrojar-se para a frente, travar com valor a batalha e obter assim uma decisão, porque a cidade, a religião e o templo estavam em perigo.

17. Încurajaţi de cuvintele lui Iúda, foarte frumoase şi în stare să îndrepte spre vitejie şi să întărească sufletele tinerilor, au hotărât să nu mai întârzie în tabără, ci vitejeşte să atace cu curaj şi, luptând corp la corp, să rezolve situaţia, pentru că cetatea, lucrurile sfinte şi templul erau în pericol.

18. Não lhes causavam tanta preocupação as mulheres, as crianças, seus irmãos e seus parentes. A primeira e principal inquietação que tinham era a purificação do templo.

18. Căci cea dintâi şi cea mai mare teamă a lor nu era atât cu privire la femeile, copiii, fraţii şi rudele lor, cât mai ales cu privire la templul consacrat.

19. Não era menor a angústia dos que tinham ficado na cidade, ansiosos pela luta que ia ser travada fora, na planície.

19. Neliniştea celor rămaşi în cetate nu era mai mică; erau îngrijoraţi că lupta era în câmp deschis.

20. Todos já aguardavam a batalha decisiva, prestes a se iniciar. Os inimigos também já se tinham reunido para o combate, os elefantes estavam postados no lugar conveniente, a cavalaria disposta nas alas.

20. Când toţi aşteptau deznodământul, deoarece duşmanii se apropiau în linie de bătaie, cu elefanţii puşi la locuri potrivite şi cu cavaleria aşezată pe laturi,

21. Macabeu, à vista dessa multidão imensa, do aparato de armas tão diversas e do aspecto temível dos elefantes, estendeu as mãos para o céu e invocou o Senhor que opera prodígios. Sabia muito bem que não é o poderio das armas que obtém a vitória, senão que Deus a decide, outorgando-a aos que ele julga dignos dela.

21. [Iúda] Macabéul, văzând mulţimea duşmanilor apropiindu-se, armele diferite pregătite şi cruzimea fiarelor, şi-a ridicat mâinile spre cer şi l-a invocat pe Domnul, cel care face minuni, ştiind că nu datorită armelor, ci din hotărârea lui li se dă victoria celor vrednici.

22. Eis como foi sua oração: “Senhor, vós, que no tempo de Ezequias, rei da Judeia, enviastes vosso anjo e fizestes perecer cento e oitenta e cinco mil homens do exército de Senaquerib,

22. Atunci s-a rugat astfel: „Stăpâne, tu l-ai trimis pe îngerul tău în timpul lui Ezechía, regele Iudéii, şi el a ucis din armata lui Senaheríb cam o sută optzeci şi cinci de mii de oameni.

23. enviai, pois, ainda agora, ó soberano dos céus, um bom anjo que nos preceda, infundindo temor e espanto.

23. Acum, stăpâne al cerurilor, trimite-l pe îngerul cel bun înaintea noastră spre teamă şi teroare!

24. Que vosso braço se estenda e extermine aqueles que, blasfemando, vieram atacar vosso povo santo”. E, com essas palavras, concluiu sua prece.

24. Cu măreţia braţului tău să fie loviţi cei care au venit cu blasfemii împotriva poporului tău sfânt!”. Cu aceste [cuvinte] şi-a încheiat el [rugăciunea].

25. De um lado, as tropas de Nicanor avançavam ao som das trombetas e dos hinos guerreiros;

25. Cei care erau cu Nicanór înaintau cu [sunete] de trâmbiţe şi cu cântece de război.

26. do outro lado, os de Judas travavam a batalha entre invocações e orações.

26. Cei care erau cu Iúda luptau împotriva duşmanilor [înălţând] invocaţii şi rugăciuni.

27. Enquanto pelejavam com as mãos, oravam ao Senhor no coração, e assim derribaram por terra nada menos que trinta e cinco mil homens e alegraram-se por verem Deus manifestar-se desse modo.

27. Cu mâinile luptând, dar în inimi rugându-se lui Dumnezeu, au doborât nu mai puţin de treizeci şi cinci de mii de oameni, bucurându-se mult de arătarea lui Dumnezeu.

28. Concluída a batalha, dispersaram-se felizes, quando reconheceram Nicanor prostrado com a sua armadura.

28. Întorcându-se cu bucurie de la luptă, l-au găsit pe Nicanór îmbrăcat cu armura, căzut în luptă.

29. Então, entre gritos e alvoroço, louvaram o Senhor na língua paterna.

29. Izbucnind un strigăt şi făcându-se învălmăşeală, îl binecuvântau pe Cel Atotputernic în limba părinţilor.

30. Aquele que se consagrara de corpo e alma a serviço de seus concida­dãos e conservara para com seus compatriotas o amor de sua juventude, ordenou que degolassem a cabeça de Nicanor, como também a mão e o braço, e os levassem a Jerusalém.

30. [Iúda], cel care se dăruise mai întâi trup şi suflet pentru concetăţenii [săi], care îşi păstrase din tinereţe bunăvoinţa faţă de cei de un neam cu el, a poruncit să i se taie lui Nicanór capul şi braţul din umăr şi să fie duse la Ierusalím.

31. Chegado à cidade, convocou seus compatriotas, dispôs os sacerdotes diante do altar e mandou aproximarem-se também os que se achavam na fortaleza.

31. Ajungând acolo, i-a convocat pe conaţionali şi i-a pus pe preoţi în faţa altarului. Apoi i-a trimis după cei din fortăreaţă.

32. Apresentou-lhes a cabeça do impuro Nicanor e a mão, que este maldito havia insolentemente estendido contra a morada do Todo-poderoso.

32. Le-a arătat capul nelegiuitului Nicanór şi mâna răufăcătorului pe care o ridicase cu aroganţă împotriva casei sfinte a Celui Atotputernic.

33. Depois mandou cortar a língua do ímpio para lançá-la em pedaços aos pássaros e mandou suspender diante do templo o braço decepado, como castigo de sua insensatez.

33. I-a tăiat nelegiuitului Nicanór limba, a poruncit să fie dată în bucăţi păsărilor, iar răsplata nebuniei să fie atârnată în faţa templului.

34. E todos puseram-se a louvar nestes termos o Senhor que se tinha manifestado: “Bendito seja aquele que preservou sua morada de toda a impureza”.

34. Apoi, toţi au înălţat către cer binecuvântări Domnului care se arătase şi au zis: „Binecuvântat să fie cel care şi-a păzit locul sfânt neprofanat!”.

35. Judas suspendeu do mesmo modo a cabeça de Nicanor, na parte exterior da fortaleza, como sinal palpável e evidente da proteção do Senhor.

35. [Iúda] a atârnat capul lui Nicanór de fortăreaţă ca semn clar şi vizibil pentru toţi despre ajutorul de la Domnul.

36. De comum acordo, foi estabelecido que, doravante, não se deixaria passar esse dia sem festejá-lo e que seria celebrada no dia treze do duodécimo mês, chamado Adar em língua siríaca, a vigília do dia de Mardoqueu.*

36. Toţi au stabilit, prin vot comun, să nu lase neînsemnată această zi, ci să o sărbătorească în a treisprezecea zi din luna a douăsprezecea – aceasta se numeşte Adár în limba siriacă – în ajunul zilei lui Mardohéu.

37. Assim se desenrolaram os acontecimentos relativos a Nicanor, e já que a partir dessa época Jerusalém permaneceu em poder dos hebreus, finalizarei aqui minha narração.

37. Astfel s-au încheiat cele despre Nicanór şi, pentru că, din acel moment, cetatea a rămas în stăpânirea evreilor, termin şi eu aici istorisirea mea.

38. Se ela está felizmente concebida e ordenada, era este o meu desejo. Se ela está imperfeita e medíocre, é porque não pude fazer melhor.

38. Dacă este bine alcătuită, aceasta am voit-o şi eu; iar dacă este prea simplă şi săracă, atât mi-a stat în putere.

39. Assim como é nocivo beber somente o vinho ou somente a água, mas agradável e verdadeiramente proveitoso beber a água e o vinho misturados, assim também a disposição agradável do relato é o que causa prazer aos ouvidos do leitor. E aqui termino.

39. După cum este dăunător să bei numai vin şi, de asemenea, numai apă, dar vinul amestecat cu apă este plăcut şi aduce desfătare, tot astfel orânduirea povestirii farmecă urechile celor care o ascultă prin alcătuirea ei. Iar aici să fie sfârşitul.