1 Coboară şi aşază-te pe ţărână, fecioară, fiică a Babilónului! Aşază-te pe pământ, fără tron, fiică a caldéilor! Pentru că nu te vor mai chema plăpândă şi gingaşă.
2 Ia pietrele de moară şi macină grâul! Dă-ţi la o parte vălul şi suflecă-ţi poalele! Dezveleşte-ţi piciorul şi treci râurile!
3 Goliciunea ta va fi descoperită şi ruşinea ta va fi văzută. Voi face răzbunare şi nimeni nu va sta în cale.
4 Răscumpărătorul nostru – al cărui nume este Domnul Sabaót – este Sfântul lui Israél.
5 Şezi în tăcere şi intră în întuneric, fiică a caldéilor, pentru că nu te vor mai numi stăpână a regatelor!
6 M-am mâniat pe poporul meu, am profanat moştenirea mea şi i-am dat în mâna ta, iar tu nu le-ai arătat îndurare; asupra bătrânilor ai făcut să apese mult jugul.
7 Ai zis: «Pentru totdeauna voi fi stăpână!». Nu ai pus la inimă acestea şi nu ţi-ai amintit de cele de pe urmă ale lor.
8 Acum, ascultă acestea, tu, cea dedată plăcerilor, care şedeai în siguranţă şi spuneai în inima ta: «Eu sunt şi nu este nimeni alta; nu voi rămâne văduvă şi nu voi cunoaşte sterilitatea!».
9 Însă vor veni asupra ta acestea două într-o clipă, într-o singură zi: pierderea copiilor şi văduvia. Vor veni în plinătate asupra ta, în ciuda mulţimii vrăjitoriilor tale şi a multelor tale descântece.
10 Te-ai încrezut în răutatea ta şi ziceai: «Nu este cine să mă vadă». Înţelepciunea ta şi cunoaşterea ta te-au derutat şi tu spuneai: «Eu sunt şi nu este nimeni alta».
11 Va veni asupra ta răul şi nu vei şti să-l previi, va cădea asupra ta dezastrul şi nu vei putea să-l suporţi, va veni asupra ta, dintr-o dată, devastarea şi tu nu vei şti.
12 Rămâi în descântecele şi în mulţimea vrăjitoriilor tale cu care te-ai obosit din tinereţea ta. Oare vei avea vreun folos? Oare vei putea fi de temut?
13 Ai obosit de mulţimea planurilor tale. Să se ridice şi să te salveze cei care împart cerurile, cei care văd în stele şi cei care cunosc lunile de ceea ce va veni asupra ta.
14 Iată, vor fi ca pleava, focul o va mistui! Nu-şi vor salva sufletele din flacără, nu va fi cărbune la care să se încălzească şi nici lumină ca să stea în faţa lor.
15 Aşa vor fi cei cu care te-ai obosit făcând comerţ din tinereţea ta: fiecare rătăceşte pe cont propriu şi nu va fi nimeni să te salveze”.
Versículos relacionados com Cartea profetului Isaía, 47:
Isaia 47 este o profeție împotriva Babilonului, care reprezintă aroganța și mândria imperiului. Capitolul vorbește despre căderea Babilonului și despre pedeapsa sa pentru faptele sale proaste. Mai jos sunt cinci versete din alte cărți biblice care sunt legate de subiectele abordate în Isaia 47.
Ieremia 50:31: „Iată, sunt împotriva ta, orașul arogant”, spune Domnul, Domnul gazdelor. „A venit timpul tău, timpul în care o voi pedepsi”. Acest verset este, de asemenea, o profeție împotriva Babilonului și subliniază pedeapsa lui Dumnezeu pentru aroganță.
Ezechiel 28:2: „Astfel spune suveranul, Domnul, căci inima ta s -a ridicat cu mândrie, ai spus: Eu sunt un zeu; ocup un tron al lui Dumnezeu în inima mărilor. Dar tu ești un om, nu un om, nu un Dumnezeu, deși El a considerat inima Lui ca cea a unui zeu ". Acest verset este o profeție împotriva regelui împușcăturii, dar subliniază pericolul aroganței și al mândriei, o temă prezentă și în Isaia 47.
Proverbe 16:18: „Mândria precede ruina și aroganța, căderea”. Acest proverb subliniază că aroganța și mândria duc la cădere, o temă prezentă în Isaia 47.
Iacov 4:6: „Dumnezeu se opune celor mândri, dar acordă har celor umili”. Acest verset subliniază importanța smereniei și pericolul aroganței, o temă prezentă în Isaia 47.
1 Petru 5:5: "În mod similar, voi, care sunteți mai tineri, să fiți supuși bătrânilor. Sunteți cu toții supuși unii altora și revizuiți smerenia, pentru că" Dumnezeu este opus celor mândri, dar acordă har celor umili. " - Acest verset subliniază, de asemenea, importanța smereniei și a supunerii, o temă prezentă în Isaia 47.
Kapitel: