1 „Aceasta este legea jertfei pentru vinovăţie: ea este un lucru preasfânt.
2 În locul unde ei înjunghie arderea de tot, să înjunghie şi jertfa pentru vinovăţie! Şi cu sângele ei să se stropească altarul de jur împrejur!
3 Să i se aducă toată grăsimea: coada şi grăsimea care acoperă măruntaiele,
4 cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor!
5 Preotul să le ardă pe altar ca jertfă prin foc pentru Domnul! Aceasta este o jertfă pentru vinovăţie.
6 Orice bărbat care face parte dintre preoţi poate să o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt! Acesta este un lucru preasfânt.
7 Aşa cum este jertfa pentru păcat, [la fel] este şi jertfa pentru vinovăţie: este o singură lege pentru ele: să fie a preotului care face ispăşirea.
8 Preotul care aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9 Orice ofrandă coaptă în cuptor, pregătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o!
10 Iar orice ofrandă frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Áaron în egală măsură.
11 Aceasta este legea jertfei de împăcare care se va aduce Domnului.
12 Dacă o aduce ca laudă, să aducă, pe lângă jertfa de laudă, turte nedospite, frământate cu untdelemn, plăcinte nedospite, unse cu untdelemn, şi făină aleasă, amestecată cu untdelemn în turte frământate cu untdelemn!
13 Împreună cu aceste turte, să aducă pentru darul său pâine dospită cu jertfa lui de laudă şi de împăcare.
14 Din toate darurile să aducă unul ca dar ridicat Domnului şi [darul] să fie al preotului care stropeşte cu sângele jertfei de împăcare!
15 Carnea jertfei de laudă şi de împăcare să fie mâncată în ziua în care este adusă; să nu rămână nimic din ea până dimineaţa!
16 Dacă cineva aduce o jertfă votivă sau de devoţiune, să mănânce jertfa darului său în ziua când a adus-o; iar ce rămâne din ea să o mănânce a doua zi!
17 Ceea ce rămâne din carnea jertfei să fie ars în foc a treia zi!
18 Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei de împăcare a treia zi, nu va fi acceptat şi nu i se va lua în seamă: a devenit impură şi cine va mânca din ea va purta vina.
19 Carnea care a fost atinsă de ceva impur să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc! Cât priveşte carnea, oricine este curat [poate] să mănânce carnea;
20 dar cel care mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului şi este impur să fie nimicit din poporul său!
21 Şi oricine se atinge de ceva impur – fie o impuritate omenească, fie un animal necurat, fie orice altă impuritate – şi mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului să fie nimicit din poporul său!”.
22 Domnul i-a spus lui Moise:
23 „Spune-le fiilor lui Israél: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră!
24 Grăsimea unui animal mort sau sfâşiat să fie folosită la orice lucrare, dar de mâncat să nu o mâncaţi.
25 Căci oricine mănâncă din animalele din care se aduce jertfă prin foc Domnului, cel care mănâncă va fi nimicit din poporul său.
26 Să nu mâncaţi niciun fel de sânge – nici de pasăre, nici de animal – în niciun loc unde veţi locui!
27 Oricine mănâncă vreun fel de sânge să fie nimicit din poporul său!»”.
28 Domnul i-a spus lui Moise:
29 ,,Spune-le fiilor lui Israél: «Când cineva aduce Domnului jertfa lui de împăcare, să aducă darul lui Domnului din jertfa lui de împăcare!
30 Să aducă cu mâinile lui jertfele prin foc înaintea Domnului! Să aducă grăsimea cu pieptul: pieptul să-l legene ca dar legănat înaintea Domnului!
31 Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Áaron şi al fiilor lui!
32 Să daţi preotului spata dreaptă ca dar ridicat din jertfele voastre de împăcare!
33 Spata aceasta dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Áaron care aduce sângele şi grăsimea jertfei de împăcare!
34 Căci eu iau pieptul darului legănat şi spata darului ridicat din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israél şi le dau lui Áaron, preotul, şi fiilor lui. Este o lege veşnică pentru fiii lui Israél»”.
35 Aceasta este partea consacrată lui Áaron şi partea consacrată fiilor săi din jertfele prin foc aduse Domnului din ziua în care au fost aduşi ca să fie preoţi pentru Domnul.
36 Acestea le porunceşte Domnul fiilor lui Israél să le dea în ziua ungerii lor: este o lege veşnică, din generaţie în generaţie.
37 Aceasta este legea arderii de tot, a ofrandei, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vinovăţie, a consacrării şi a jertfei de împăcare,
38 pe care a dat-o Domnul lui Moise pe muntele Sínai în ziua în care le-a poruncit fiilor lui Israél să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustiul Sínai.
Versículos relacionados com Cartea Leviticului, 7:
Leviticul 7 abordează legile privind sacrificiile păcii și modul în care trebuie consumată carnea acestor animale. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol, în ordinea apropierii de problemele tratate:
Deuteronom 12:20-21: „Când Domnul, Dumnezeul tău, extinde-ți teritoriul, așa cum ți-ai promis și tu ai spus, voi mânca carne, pentru că am o dorință de carne, în funcție de dorința ta, poți mânca carne , după dorința sufletească. În interiorul ușilor tale, în funcție de dorința ta și după sufletul tău. "
Fapte 15:29: „Poți să te abții de la lucrurile sacrificate idolilor, și din sânge, și din carnea sufocată și prostituția; și din aceste lucruri pe care le faci bine pentru a te păstra.
1 Corinteni 10:25-1
1 Timotei 4:3-5: „Pentru a interzice căsătoria și a comanda abstinența alimentelor pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primită cu mulțumirea de către credincioși și atât de mulți știu pe deplin adevărul. Pentru că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună, Și nu este nimic de respins, fiind primit cu Ziua Recunoștinței. Căci prin cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea este sfințită. "
Romani 14:6-7: „Cel care face un caz al zilei, pentru că Domnul El o face; și care nu face ziua zilei, pentru ca Domnul să nu facă. Și care nu mănâncă, pentru Doamne să nu mănânce și să mulțumească lui Dumnezeu ".
Aceste versete tratează subiecte legate de consumul de carne și originea acesteia, precum și de libertatea pe care creștinii o au în acest sens. În timp ce Deuteronomul 12:20-21 se ocupă de permisiunea lui Dumnezeu de a mânca carne în propriile lor uși, Fapte 15:29 îi recomandă pe creștini să se abțină de la carne sufocată și să fie oferite idolilor. 1 Corinteni 10:25-26 și 1 Timotei 4:3-5 indică faptul că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună pentru consum și că cuvântul și rugăciunea lui Dumnezeu pot sfinți mâncarea. În cele din urmă, Romani 14:6-7 indică faptul că ceea ce contează este atitudinea de recunoștință față de Dumnezeu, indiferent dacă mănâncă sau nu carne.
Kapitel: