1 Acolo era un om de nimic al cărui nume era Şéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nicio parte cu Davíd, nicio moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la cortul său, Israél!”.
2 Toţi bărbaţii lui Israél au plecat de la Davíd şi l-au urmat pe Şéba, fiul lui Bicrí. Dar oamenii lui Iúda s-au alipit de regele lor de la Iordán şi până la Ierusalím.
3 Davíd a venit în casa lui la Ierusalím. Regele le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă păzită. S-a îngrijit de ele, dar nu a intrat la ele. Au rămas închise până în ziua morţii lor, fiind ca văduve.
4 Regele i-a zis lui Amása: „Adună-i la mine pe toţi oamenii lui Iúda peste trei zile! Şi tu să fii aici!”.
5 Amása a plecat să-i adune pe cei din Iúda; însă a întârziat peste timpul hotărât.
6 Davíd i-a zis lui Abişái: „Şéba, fiul lui Bicrí, poate să ne facă mai mult rău decât Absalóm. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca să nu găsească cetăţi întărite şi să se salveze din ochii noştri!”.
7 Oamenii lui Ióab, chereteii, peleteii şi toţi cei viteji au ieşit. Au plecat din Ierusalím ca să-l urmărească pe Şéba, fiul lui Bicrí.
8 Când erau lângă piatra cea mare care este la Gabaón, Amása a ajuns înaintea lor. Ióab era îmbrăcat cu haina şi încins cu sabia, care atârna la şold, în teaca ei în care intra şi ieşea [foarte uşor].
9 Ióab i-a zis lui Amása: „Eşti bine, fratele meu?”. Şi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă pe Amása ca să-l sărute.
10 Amása n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ióab. Ióab l-a lovit cu ea în burtă şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ; nu [a mai fost nevoie] de a doua [lovitură] şi a murit. Iar Ióab şi Abişái, fratele lui, l-au urmărit pe Şéba, fiul lui Bicrí.
11 Un om dintre slujitorii lui Ióab a stat lângă [corpul lui Amása] şi a zis: „Cine îl preferă pe Ióab şi cine îl preferă pe Davíd să-l urmeze pe Ióab!”.
12 Amása se rostogolea în sânge în mijlocul drumului. Dar omul acela a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amása de pe drum pe câmp şi a aruncat o mantie peste el când a văzut că toţi cei care ajungeau lângă el se opreau.
13 După ce a fost luat din drum, toţi oamenii care erau după Ióab au plecat să-l urmărească pe Şéba, fiul lui Bicrí.
14 Au trecut prin toate triburile lui Israél, spre Ábel-Bet-Maáca. Toţi cei din Berím s-au adunat şi au mers şi ei în urma lui.
15 Au venit şi au asediat Ábel-Bet-Maáca; au construit împotriva cetăţii un val [de pământ] lângă fortăreaţă. Tot poporul care era cu Ióab lovea în zid ca să-l facă să cadă.
16 Atunci a strigat o femeie înţeleaptă din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i, vă rog, lui Ióab: «Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!»”.
17 El s-a apropiat de ea, iar femeia a zis: „Tu eşti Ióab?”. El i-a răspuns: „Eu sunt”. Ea i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale!”. El i-a răspuns: „Ascult”.
18 Şi ea i-a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Întrebaţi în Ábel!», şi se sfârşea aşa.
19 Eu sunt dintre cei care caută pacea şi adevărul în Israél, iar tu cauţi să faci să piară o cetate şi o mamă în Israél? De ce vrei să nimiceşti moştenirea Domnului?”.
20 Ióab a răspuns: „Departe, departe de mine să nimicesc sau să distrug!
21 Nu este aşa! Ci un om din muntele Efraím, Şéba, fiul lui Bicrí, şi-a ridicat mâna împotriva regelui Davíd. Daţi-l numai pe el şi voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ióab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid”.
22 În înțelepciunea ei, femeia s-a dus la tot poporul. I-au tăiat capul lui Şéba, fiul lui Bicrí, şi i l-au aruncat lui Ióab. A sunat din trâmbiţă, iar ei s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare [a mers] la cortul lui. Şi Ióab s-a întors la Ierusalím, la rege.
23 Ióab era [comandant] peste toată armata lui Israél; iar Benáia, fiul lui Iehoiáda, era [comandant] peste cheretei şi peletei;
24 Adorám, peste muncile forţate; Iosafát, fiul lui Ahilúd, era cronicar;
25 Şéia era secretar; Sadóc şi Abiatár erau preoţi.
26 Şi Irá din Iaír era preot pentru Davíd.
Versículos relacionados com Cartea a doua a lui Samuél, 20:
2 Samuel 20 raportează rebeliunea unui bărbat pe nume Seba împotriva regelui David. Seba convinge triburile nordice ale Israelului să i se alăture în revolta sa, iar Joab este trimis să -l urmărească pe Seba. Capitolul se încheie cu decapitarea lui Seba și sfârșitul rebeliunii.
Proverbe 6:16-19: „Șase lucruri pe care Domnul le urăște, șapte lucruri abominabile pentru el: ochi înrăutățiți, limbă întinsă, mâini care vărsă sânge nevinovat, inimă care urmărește planuri rău minciuni și semănători între frați ". Rebeliunea Seba din 2 Samuel 20 implică multe dintre aceste păcate abominabile pe care Domnul le urăște, inclusiv minciuni, violență și lupte între frați.
Proverbe 16:18: „Superb precede ruina, iar neplăcerile spiritului precede căderea”. Seba este mișcat de propria sa aroganță și de dorința de putere în revoltă împotriva lui David. Acest verset din Proverbe avertizează despre pericolul mândriei și inevitabilitatea căderii pe care o aduce.
1 Ioan 4:20: „Dacă cineva spune:„ Îl iubesc pe Dumnezeu ”și urăsc fratele său, el este un mincinos. Pentru cei care nu -l iubesc pe fratele său, pe care l -a văzut, nu -l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu l -a văzut. - Rebeliunea lui Seba în 2 Samuel 20 este o expresie a urii pe care o are pentru David și israeliții. Acest verset din 1 Ioan ne amintește că iubirea pentru Dumnezeu și dragostea pentru ceilalți este inseparabilă și că ura pentru orice frate este incompatibilă cu dragostea pentru Dumnezeu.
Matei 5:9: „Binecuvântați sunt păcitorii, pentru că vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu”. David îl trimite pe Amasa să devină producător de pace cu triburile nordice ale Israelului, dar Amasa eșuează în misiunea ei și este ucisă de Joab. Acest verset din Matei evidențiază importanța păcii și reconcilierii ca o cale către apartenența divină.
Ioan 15:13: „Nimeni nu are dragoste mai mare decât aceasta: să le ofere cuiva vieții prietenilor lor”. David arată o mare loialitate și dragoste pentru prietenii și aliații săi din 2 Samuel 20, riscând viața lui să -l urmărească pe Seba și să mențină unitatea Israelului. Acest verset din Ioan evidențiază dragostea sacrificială ca fiind cea mai mare formă de iubire.
Kapitel: