1 Într-adevăr, şi prima [alianţă] avea rituri ale cultului şi un sanctuar pământesc.
2 Căci a fost construit cortul; primul, în care erau candelabrul şi masa cu pâinile punerii înainte, este numit Sfânta;
3 după a doua catapeteasmă, era cortul numit Sfânta Sfintelor,
4 care avea altarul de aur pentru tămâiere, arca alianţei acoperită peste tot cu aur, în care se afla un vas din aur cu mană, toiagul lui Áaron ce înfrunzise şi tablele alianţei.
5 Deasupra lui erau heruvimii gloriei care umbreau capacul ispăşirii, despre care nu este acum [cazul] să vorbim separat.
6 Fiind acestea astfel pregătite, preoţii care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi.
7 Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine şi pentru greşelile din neştiinţă ale poporului.
8 Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort.
9 Aceasta este o parabolă pentru timpul de faţă, după care darurile şi jertfele care se aduc nu pot desăvârşi conştiinţa celui care aduce cult.
10 Acestea sunt doar rituri trupeşti cu privire la mâncăruri, la băuturi şi la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.
11 Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare şi desăvârşit, care nu este făcut de mână [de om], adică nu este din această lume,
12 a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică.
13 Căci dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi îi sfinţeşte spre curăţia trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu.
15 Şi de aceea el este mijlocitorul unei alianţe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greşelile din timpul primei alianţe, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice.
16 De fapt, unde este un testament, este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut [testamentul].
17 Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăieşte cel ce l-a făcut.
18 De aceea, nici prima [alianţă] nu a fost inaugurată fără sânge.
19 Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în faţa poporului, Moise a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, împreună cu apă, lână roşie şi isop şi a stropit însăşi cartea şi tot poporul,
20 spunând: „Acesta este sângele alianţei pe care Dumnezeu a prescris-o pentru voi”.
21 Şi tot la fel a stropit cu sânge cortul şi toate vasele de cult.
22 De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge şi fără vărsare de sânge nu există iertare.
23 Deci, dacă era necesar ca exemplele realităţilor cereşti să fie purificate astfel, înseşi realităţile cereşti trebuie să fie purificate prin jertfe mai bune decât acestea.
24 Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feţei lui Dumnezeu în favoarea noastră,
25 şi nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva,
26 căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui.
27 Şi după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata,
28 tot la fel şi Cristos, după ce s-a oferit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulţi, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl aşteaptă.
Versículos relacionados com Scrisoarea către Evrei, 9:
Evrei 9 se ocupă în principal de comparația dintre sistemul de sacrificii din Vechiul Testament și sacrificiul lui Isus Hristos, care s -a oferit ca un sacrificiu etern. Mai mult, capitolul evidențiază, de asemenea, importanța sângelui în remisiunea păcatelor și necesitatea unei singure morți pentru a ispăși pentru păcatele întregii umanități.
Levitic 17:11: „Căci viața cărnii este în sânge. Voi veni la altar să fac ispășire pentru sufletele tale, pentru că sângele va face ispășire în virtutea vieții”. Acest verset subliniază importanța sângelui ca mijloc de ispășire pentru păcate.
Evrei 9:22: „Și aproape toate lucrurile, conform legii, se purifică cu sânge; și fără vărsare de sânge nu există nicio remisiune”. Acest verset consolidează importanța sângelui în remisiunea păcatelor și evidențiază necesitatea unui sacrificiu de vărsare de sânge pentru remisiune.
Isaia 53:5-6: "Dar el a fost rănit din cauza fărădelegilor noastre și a terenului din cauza nelegiuirilor noastre; pedeapsa care ne aduce pacea era asupra lui și, pe urmele lui, am fost vindecați. Cu toții am mers rătăciți ca oaie fiecare s -a șters pe drumul său, dar Domnul a aruncat asupra lui nelegiuirea tuturor. " Acest verset descrie moartea lui Isus ca un sacrificiu pentru păcatele umanității, subliniind importanța morții sale ca ispășire pentru păcate.
Evrei 10:4: „Căci este imposibil ca sângele taurilor și caprelor să înlăture păcatele”. Acest verset consolidează ideea că sistemul de sacrificii din Vechiul Testament nu a fost suficient pentru a ispăși păcatele, subliniind nevoia unui sacrificiu perfect pentru remisiune.
Evrei 10:10: „În care va fi sfințit prin oblația trupului lui Isus Hristos, făcut o dată pentru totdeauna”. Acest verset evidențiază unicitatea sacrificiului lui Isus, care s -a oferit ca un sacrificiu etern pentru a ispăși pentru păcatele umanității, subliniind superioritatea sacrificiului lui Isus în raport cu sacrificiile Vechiului Testament.
Capítulos: