1 Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima şi sare de la locul ei.
2 Ascultaţi vuietul glasului său şi murmurul care iese din gura lui!
3 Sub toate cerurile îl lasă liber şi lumina lui, până la marginile pământului.
4 După el mugeşte tunetul, bubuie la tunetul măreţiei sale şi nu-l reţine când se aude glasul lui.
5 Dumnezeu bubuie cu tunetul său în chip minunat; face lucruri mari, pe care nu le recunoaştem.
6 El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!»; [spune] ploii: «Plouă!», iar ploii în averse: «Cazi cu putere!».
7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, ca oamenii să recunoască lucrarea lui.
8 Vieţuitoarele vin în locul lor ascuns şi se culcă în vizuinile lor.
9 Din camera [ei] vine furtuna şi de la vânturile reci, frigul.
10 De la suflarea lui Dumnezeu se face gheaţa şi lăţimea apelor se strâmtează.
11 Încarcă norii cu aburi şi norul împrăştie lumina lui.
12 El îl face să rotească şi să se întoarcă după planurile sale, ca să împlinească tot ceea ce le porunceşte pe toată suprafaţa rotogolului pământului.
13 Face să fie aflat sau ca un toiag pentru pământ, sau ca bunăvoinţă.
14 Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iob! Stai şi pricepe faptele minunate ale lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra şi cum face să strălucească lumina norului său?
16 Ştii tu despre plutirea norilor, faptele minunate ale celui desăvârşit în ştiinţă?
17 El îţi încălzeşte hainele când pământul se odihneşte de vântul din sud.
18 Poţi tu întinde cu el cerurile tari ca o oglindă turnată?
19 Fă-ne să ştim ce să-i spunem, căci nu suntem pregătiţi din cauza întunericului!
20 Cine-i va da de veste că vreau să-i vorbesc? Dacă cineva vorbeşte, va fi nimicit.
21 Acum nu se vede lumina, ea străluceşte între nori; dar va trece un vânt şi-i va curăţa.
22 De la nord vine aurul. La Dumnezeu este o splendoare înfricoşătoare.
23 Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla, căci este mare în putere şi judecată, cu multă judecată şi nu umileşte.
24 De aceea, oamenii să se teamă de el, căci el nu se uită la niciun înţelept cu inima”.
Versículos relacionados com Cartea lui Iob, 37:
Iov 37 este un capitol în care Eliú continuă să vorbească despre măreția lui Dumnezeu, despre puterea naturii și despre incapacitatea omului de a înțelege complet căile lui Dumnezeu. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Iov 36:26: „Iată, Dumnezeu este mare și nu -l putem înțelege; numărul anilor săi nu este de nerecunoscut”. Acest verset accentuează măreția și de necomplensibilitate a lui Dumnezeu, o temă centrală în Iov 37.
Job 38:4: „Unde ai fost când am fondat pământul? Știu dacă ai inteligență”. Dumnezeu îl pune la îndoială pe Iov despre capacitatea lui de a înțelege căile lui Dumnezeu, subliniind ideea că omul nu este în măsură să înțeleagă total măreția lui Dumnezeu.
Psalmul 147:5: „Marele este Domnul nostru și de mare putere; înțelegerea Lui este infinită”. Acest verset evidențiază măreția lui Dumnezeu și înțelepciunea lui de neînțeles.
Isaia 40:26: „Scoateți -vă ochii și vedeți cine a creat aceste lucruri? Cel care își face armata din stele, totul bine -pe care îl numește numele lui; pentru că este mare în forță și puternic la putere, nu, nu Doar unul lipsește ". Acest verset evidențiază măreția și puterea lui Dumnezeu, precum și capacitatea sa de a crea și menține toate lucrurile.
Psalmul 29:4: „Vocea Domnului este puternică; vocea Domnului este plină de maiestate”. Acest verset vorbește despre vocea puternică a lui Dumnezeu, o altă temă prezentă în Iov 37.
Capítulos: