Eclesiastes, 2

1. Eu disse comigo mesmo: “Vou tentar a alegria e gozar o prazer!”. Mas isso é também fugaz.

1. Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia şi să văd bunăstarea!”. Dar şi aceasta este deşertăciune.

2. Do riso eu disse: “Loucura!”, e da alegria: “Para que serve?”.

2. Am spus râsului: „Prostie!” şi veseliei: „Ce poate face aceasta?”.

3. Resolvi entregar minha carne ao vinho, enquanto meu coração se aplicaria ainda à sabedoria. Entreguei-me à loucura até ver o que é bom para os filhos dos homens fazerem durante toda a sua vida debaixo do céu.*

3. Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului şi inima să fie călăuzită cu înţelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieţii lor.

4. Empreendi grandes trabalhos, construí para mim casas e plantei vinhas;

4. Am făcut lucrări mari: mi-am construit case şi am plantat pentru mine.

5. fiz jardins e pomares, onde plantei árvores frutíferas de toda espécie.

5. Mi-am făcut grădini şi livezi şi am plantat în ele pomi pentru tot felul de fructe.

6. Cavei reservatórios de água para regar o bosque de árvores que germinavam. Comprei escravos e escravas, e possuí outros nascidos em casa.*

6. Mi-am făcut cisterne de apă ca să ud pădurea unde cresc pomii.

7. Possuí muito gado, bois e ovelhas, mais que todos os que me precederam em Jerusalém.

7. Mi-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut copii de casă; ba chiar am avut turme de vite şi de oi mai multe decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalím.

8. Acumulei também prata e ouro, riquezas de reis e de províncias. Arranjei cantores e cantoras, e o que faz as delícias dos filhos dos homens: mulheres e mulheres.*

8. Mi-am adunat argint şi aur şi proprietăţi de regi şi de provincii. Mi-am procurat cântăreţi şi cântăreţe – deliciul fiilor oamenilor – şi multe concubine.

9. Fui maior que todos os que me precederam em Jerusalém. E, ainda assim, minha sabedoria permaneceu comigo.*

9. Am devenit cel mai mare faţă de toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalím şi înţelepciunea mea stătea înaintea mea.

10. Tudo o que meus olhos desejaram não lhes recusei, nem privei meu coração de nenhuma alegria. Meu coração encontrava sua alegria no meu trabalho, e esse foi o fruto que dele tirei.

10. Tot ce mi-au cerut ochii nu am ascuns de la ei; nu i-am refuzat inimii mele nicio veselie şi inima mea s-a bucurat de toată truda mea, căci aceasta este partea mea din tot chinul meu.

11. Mas, quando me pus a considerar todas as obras de minhas mãos e o trabalho ao qual me tinha dado para fazê-las, vi que em tudo havia fugacidade e vento que passa. Nada há de proveitoso debaixo do sol.

11. Mi-am întors faţa către toate lucrările pe care le-a făcut mâna mea şi la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deşertăciune şi goană după vânt şi nu este niciun folos sub soare.

12. Passei então à meditação da sabedoria, da loucura e da tolice. Qual é o homem, designado desde muito tempo, que virá depois do rei?*

12. Şi mi-am întors faţa ca să văd înţelepciunea, prostia şi nebunia. Ce [poate face] omul care vine după rege? Ceea ce deja au făcut [alţii]!

13. Cheguei à conclusão de que a sabedoria leva vantagem sobre a loucura, como a luz leva vantagem sobre as trevas.

13. Eu am văzut că este mai mult folos în înţelepciune decât în nebunie, mai mult folos în lumină decât în întuneric.

14. Os olhos do sábio estão na sua cabeça, mas o insensato anda nas trevas. Mas notei que um mesmo destino espera a ambos.

14. Cel înţelept are ochii în cap, dar cel nesimţit umblă în întuneric. Şi eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeaşi soartă.

15. Por isso, disse comigo mesmo: “A minha sorte será a mesma que a do insensato. Então, para que me serve toda a minha sabedoria?”. E concluí comigo mesmo que tudo isso é ainda ilusão.*

15. Mi-am zis eu în inimă: „Dacă mi se întâmplă şi mie cum i se întâmplă celui nesimţit, atunci ce folos că am devenit înţelept şi eu?”.

16. Porque a memória do sábio não é mais eterna que a do insensato, pois que, passados alguns dias, ambos serão esquecidos. Tanto morre o sábio como morre o louco!

16. Căci nu este amintire veşnică a celui înţelept ca şi a celui nesimţit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înţeleptul, aşa moare şi nesimţitul!

17. E assim detestei a vida, pois a meus olhos tudo é mau no que se passa debaixo do sol; sim, tudo é efêmero e vento que passa.

17. Am urât viaţa, căci rea era asupra mea lucrarea pe care o făcusem sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.

18. Também se tornou odioso para mim todo o trabalho que produzi debaixo do sol, visto que devo deixá-lo àquele que virá depois de mim.

18. Am urât toată truda cu care m-am trudit sub soare şi pe care o las omului care va fi după mine.

19. E quem sabe se ele será sábio ou insensato? Contudo, é ele quem disporá de todo o fruto dos meus trabalhos que debaixo do sol me custaram fadiga e sabedoria. Também isso é fugaz.

19. Cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Dar el va lua în putere toată truda mea cu care m-am trudit şi am devenit înţelept sub soare. Şi aceasta este deşertăciune.

20. E senti o coração cheio de desgosto por todo o labor que suportei debaixo do sol.

20. Mi-am întors inima spre disperare, din cauza întregii trude cu care m-am trudit sub soare.

21. Porque há homem que trabalha com sabedoria, ciência e bom êxito, para deixar o fruto de seu ganho a outro que em nada colaborou. Também isso é ilusão e grande desgraça.

21. Căci există câte un om care se trudeşte cu înţelepciune, cu ştiinţă şi cu success şi om care nu se trudeşte, şi i se dă partea. Şi aceasta este deşertăciune şi rău mare.

22. Com efeito, que resta ao homem de todo o seu labor, de todas as suas azáfamas a que se entregou debaixo do sol?

22. Căci ce are omul în toată truda lui şi în toată goana inimii lui cu care se trudeşte sub soare?

23. Todos os seus dias são apenas dores, seus trabalhos, apenas tristezas; mesmo durante a noite ele não goza de descanso. Isso é ainda vaidade.

23. Căci toate zilele sale sunt osteneală şi inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Şi aceasta este deşertăciune.

24. Não há nada melhor para o homem do que comer, beber e gozar o bem-estar do seu trabalho. Notei que também isso vem da mão de Deus,

24. Nu este bine pentru om decât să mănânce, să bea şi sufletul lui să vadă binele din truda sa. Şi aceasta am văzut-o eu că este din mâna lui Dumnezeu.

25. pois, quem come e bebe senão graças a ele? Àquele que lhe é agradável Deus dá sabedoria, ciência e alegria; ao passo que ao pecador ele dá a tarefa de juntar e acumular bens, que depois passará a quem lhe agradar. Isso é ainda fugaz e vento que passa.*

25. Căci cine mănâncă şi cine se bucură în afară de mine?

26.

26. Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înţelepciune, cunoaştere şi bucurie, iar celui care păcătuieşte îi dă ocupaţie ca să adune, să strângă şi să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.