Znaleziono 18 Wyniki dla: Meneláu
După trei ani, Iáson l-a trimis pe Meneláu, fratele lui Símon, cel amintit mai înainte, ca să ducă regelui banii şi să-i amintească să termine lucrurile urgente. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 23)
Meneláu a luat în stăpânire puterea, dar din banii promişi regelui nu plătea nimic. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 27)
Meneláu l-a lăsat ca locţiitor în funcţia de mare preot pe Lisimáh, fratele său, iar Sostratos pe Crátes, [guvernatorul] peste ciprioţi. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 29)
Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu şi i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reuşit să le vândă în Tir şi în cetăţile învecinate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 32)
Meneláu, luându-l deoparte pe Andrónic, l-a îndemnat să pună mâna pe Onías. Acesta s-a apropiat de Onías şi, încrezându-se în viclenie, i-a întins mâna dreaptă cu jurământ, deşi avea o suspiciune, şi l-a convins să iasă din locul sigur. Atunci, Andrónic l-a ucis îndată, fără să ţină cont de dreptate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 34)
Făcându-se multe sacrilegii în cetate de către Lisimáh cu ştirea lui Meneláu, când s-a răspândit vestea, mulţimea s-a adunat împotriva lui Lisimáh pentru că multe obiecte de aur fuseseră deja împrăştiate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 39)
Pentru acestea, s-a pornit judecată împotriva lui Meneláu. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 43)
Când regele a ajuns la Tir, trei bărbaţi trimişi de sfatul bătrânilor au apărat în faţa [regelui] cauza lor [împotriva lui Meneláu]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 44)
Fiind fără scăpare, Meneláu i-a promis bani mulţi lui Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, ca să-l convingă pe rege. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 45)
Acesta l-a eliberat pe Meneláu, cauza întregii nenorociri, iar pe bieţii judecători, care ar fi fost lăsaţi liberi chiar dacă ar fi vorbit înaintea sciţilor, i-a condamnat la moarte. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 47)
Meneláu, din cauza lăcomiei celor puternici, a rămas în funcţie şi, crescând în răutate, a ajuns marele ticălos al concetăţenilor lui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 50)
Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viaţă, Iáson, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 5)
