Fondare 11 Risultati per: Berechía

  • şi Haşúba, Ohél, Berechía, Hasadía, Iuşáb-Hésed: cinci. (Cartea întâi a Cronicilor 3, 20)

  • (39) Fratele său, Asáf, stătea la dreapta lui; Asáf, fiul lui Berechía, fiul lui Şiméa, (Cartea întâi a Cronicilor 6, 24)

  • Obadía, fiul lui Şemáia, fiul lui Galál, fiul lui Iedutún; Berechía, fiul lui Asá, fiul lui Elcaná, care locuia în satele din Netófa. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 16)

  • Leviţii i-au stabilit pe Hemán, fiul lui Ioél; dintre fraţii lui, pe Asáf, fiul lui Berechía, şi dintre fiii lui Merári, fraţii lor, pe Etán, fiul lui Cuşáia; (Cartea întâi a Cronicilor 15, 17)

  • Berechía şi Elcaná erau uşieri la arcă. (Cartea întâi a Cronicilor 15, 23)

  • Unele dintre căpeteniile fiilor lui Efraím, Azaría, fiul lui Iohanán, Berechía, fiul lui Meşilemót, Ezechía, fiul lui Şalúm, şi Amása, fiul lui Hadlái, s-au ridicat împotriva celor care veneau de la armată. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 12)

  • Alături de ei a reparat Meremót, fiul lui Uría, fiul lui Hacóţ; alături de el a reparat Meşulám, fiul lui Berechía, fiul lui Meşezabeél; alături de el a reparat Sadóc, fiul lui Baaná; (Cartea lui Nehemía 3, 4)

  • După el, Ananía, fiul lui Şelemía, şi Hanún, al şaselea fiu al lui Ţaláf, au reparat o altă parte [a zidului]. După ei, Meşulám, fiul lui Berechía, a reparat în dreptul camerei sale. (Cartea lui Nehemía 3, 30)

  • Căci mulţi din Iúda erau legaţi prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Şecanía, fiul lui Aráh, iar Ionatán, fiul său, o luase pe fiica lui Meşulám, fiul lui Berechía. (Cartea lui Nehemía 6, 18)

  • În luna a opta, în anul al doilea al lui Dárius, cuvântul Domnului a fost către Zaharía, fiul lui Berechía, fiul lui Ído, zicând: (Cartea profetului Zaharía 1, 1)

  • În ziua a douăzeci și patra a lunii a unsprezecea, adică luna Șébat, în anul al doilea al lui Dárius, cuvântul Domnului a fost către Zaharía, fiul lui Berechía, fiul lui Ído, profetul. (Cartea profetului Zaharía 1, 7)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina