Cartea a doua a Macabéilor, 7
34. Iar tu, nemernicule, cel mai ticălos dintre toţi oamenii, nu te bucura în zadar, semeţindu-te cu speranţe deşarte că poţi ridica mâna împotriva slujitorilor cerului!
34. Iar tu, nemernicule, cel mai ticălos dintre toţi oamenii, nu te bucura în zadar, semeţindu-te cu speranţe deşarte că poţi ridica mâna împotriva slujitorilor cerului!
2 Maccabees 7 povestește povestea celor șapte frați și a mamei lor care au fost arestați și torturați de regele Antiohus Epifanius pentru că au refuzat să mănânce carne de porc, ceea ce a fost considerat impur de legea evreiască. Fiecare frate este supus unei torturi teribile, dar niciunul dintre ei nu dă naștere la presiunea regelui de a -și abandona credințele și de a renunța la credința sa în Dumnezeu.
2 Samuel 22:33: „Dumnezeu este cetatea și puterea mea, iar El îmi face calea perfectă”. Acest verset subliniază puterea interioară pe care frații o găsesc în Dumnezeu pentru a rezista torturii și a rămâne credincioși credințelor lor.
Matei 10:28: „Nu vă temeți de cei care ucid trupul și nu pot ucide sufletul; mai degrabă m -am temut de cel care poate face ca sufletul și trupul să piară în iad”. Acest verset subliniază importanța credinței și loialității față de Dumnezeu mai presus de toate lucrurile, chiar dacă înseamnă să te confrunți cu moartea.
Romani 8:18: „Pentru mine sunt sigur că suferințele din timpul prezent nu pot fi comparate cu gloria care trebuie dezvăluită în noi”. Acest verset evidențiază ideea că suferința temporală este nesemnificativă în comparație cu recompensa eternă de a rămâne credincios lui Dumnezeu.
Evrei 11:35-38: „Femeile și-au primit morții prin înviere; unele au fost torturate, fără a accepta eliberarea lor, pentru a ajunge la o înviere mai bună; iar alții au experimentat cicatrici și aripi, și chiar lanțuri și arestări. Au fost pietre, dovedite, S -a tăiat la mijloc, ucis în lățimea sabiei; pelerinii, îmbrăcați în oi și capre, nevoiaș, afectat, maltratat (pe care lumea nu era demn), rătăcind de deșerturi, dealuri, gropi și Antos de pe pământ. - Acest verset se referă la mulți oameni din istoria biblică care au suferit persecuție și tortură din cauza credinței lor în Dumnezeu, subliniind perseverența și loialitatea față de Dumnezeu în mijlocul unei mari adversități.
1 Petru 1:6-7: "Ceea ce mă face foarte fericit este că ai fost chemat la comuniunea cu Isus Hristos, Domnul nostru. Căci, deși ești întristat de tot felul de încercări, sunt dovada credinței tale - mult mai mult Prețios decât aurul, care este perisabil și totuși este rafinat de foc - astfel încât să fie recunoscut că, trecând prin multe necazuri, credința ta nu este zguduită, ci perseverează. " Acest verset evidențiază importanța credinței și perseverenței în mijlocul necazului și al suferinței, subliniind credința că aceste încercări ajută la consolidarea credinței și să facă persoana mai aproape de Dumnezeu.
“Sigamos o caminho que nos conduz a Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina
