pronađen 261 Rezultati za: oamenilor

  • Domnul cunoaşte gândurile oamenilor: [ştie] că sunt zadarnice. (Cartea Psalmilor 94, 11)

  • Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor! (Cartea Psalmilor 107, 8)

  • Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor! (Cartea Psalmilor 107, 15)

  • Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor! (Cartea Psalmilor 107, 21)

  • Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor! (Cartea Psalmilor 107, 31)

  • Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor. (Cartea Psalmilor 115, 16)

  • lamed [Credincioşii] tăi să facă cunoscute tuturor oamenilor [faptele] puterii tale şi gloria [plină de] strălucire a domniei tale. (Cartea Psalmilor 145, 12)

  • Nu vă puneţi încrederea în cei nobili, în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască! (Cartea Psalmilor 146, 3)

  • El acoperă cerul cu nori, stabileşte pământului ploaie, el face să răsară iarbă în munţi [şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor]. (Cartea Psalmilor 147, 8)

  • Dar s-a adus la cunoştinţa oamenilor regelui şi armatei care erau în Ierusalím, în cetatea lui Davíd, că nişte oameni care încălcaseră porunca regelui au coborât în locuri ascunse în pustiu. (Cartea întâi a Macabéilor 2, 31)

  • atunci s-a pregătit şi s-a grăbit să plece. Le-a zis regelui, conducătorilor armatei şi oamenilor: „Noi ne sfârşim pe zi ce trece, hrana noastră este puţină, locul pe care îl asediem este întărit şi [problemele] domniei sunt asupra noastră. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 57)

  • Dându-şi seama de atacul lui Lisimáh, unii au pus mâna pe pietre, alţii pe pari groşi, alţii, luând cenuşa care era acolo, aruncau de-a valma asupra [oamenilor] lui Lisimáh. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 41)


“Não se desencoraje, pois, se na alma existe o contínuo esforço de melhorar, no final o Senhor a premia fazendo nela florir, de repente, todas as virtudes como num jardim florido.” São Padre Pio de Pietrelcina