Katolička Biblija
 

Cartea întâi a lui Samuél, 3

13. I-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui din cauza păcatului pe care l-a ştiut: căci fiii săi au adus blestem asupra lor, iar el nu i-a împiedicat.

Stihovi vezani uz Cartea întâi a lui Samuél, 3:

1 Samuel 3 povestește chemarea lui Samuel de a fi un profet al lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit cu Samuel pentru prima dată când era încă un copil care slujea în templul lui Dumnezeu. Capitolul arată importanța ascultării vocii lui Dumnezeu și ascultarea acesteia. Iată cinci versete legate de subiecte abordate în acest capitol:

Proverbe 3:5-6: "Încrederea în Domnul din toată inima ta și nu te baza pe propria ta înțelegere; recunoaște-l pe Domnul în toate căile tale și El îți va îndrepta căile." Acest verset evidențiază importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a asculta orientarea Lui, mai degrabă decât de a avea încredere în propria noastră înțelegere limitată.

Isaia 30:21: „Când te întorci spre dreapta sau la stânga, urechile tale vor auzi o voce în spatele tău, spunând:„ Acesta este calea; Urmareste-l "." Acest verset vorbește despre modul în care Dumnezeu îi ghidează pe poporul Său, chiar și atunci când se abat de la modul corect, el îi cheamă să se întoarcă la modul corect.

Ioan 10:27: „Oile mele îmi aud vocea; le cunosc și mă urmăresc”. Acest verset arată că la fel cum Samuel a auzit vocea lui Dumnezeu, cei care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu aud și își urmăresc vocea.

Fapte 9:6: „Ridică -te, intră în oraș și li se va spune ce ar trebui să faci”. Acest verset arată cum Dumnezeu l -a numit pe Saul, cunoscut mai târziu ca Pavel, la slujire. El a ascultat vocea lui Dumnezeu, urmând instrucțiunile date.

Iacov 1:22: „Fii practicieni ai cuvântului, nu doar ascultători, înșelându -te”. Acest verset subliniază importanța nu numai a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, ci și a ascultării acestuia și a pus în practică. Acest lucru este deosebit de important atunci când vine vorba de a asculta vocea lui Dumnezeu și de a urma orientarea Lui.





“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina