Trouvé 16 Résultats pour: vorbim
Iúda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: şi noi, şi acela în mâna căruia s-a găsit cupa!”. (Cartea Genezei 44, 16)
Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi. (Evanghelia după sf. Ioan 3, 11)
Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”. (Faptele Apostolilor 4, 20)
Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 2, 6)
Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră, (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 2, 7)
Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învăţate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realităţile] spirituale. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 2, 13)
Căci noi nu suntem ca cei mulţi care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu şi în faţa lui Dumnezeu. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 2, 17)
Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 4, 13)
De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiţilor, sunt spre edificarea voastră. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 12, 19)
ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Tesalonicéni 2, 2)
ci aşa cum am fost socotiţi [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Tesalonicéni 2, 4)
interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Tesalonicéni 2, 16)
