Löydetty 261 Tulokset: oamenilor
Toţi oamenii lui Iúda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israél: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-aţi mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 43)
Oamenii lui Israél le-au răspuns oamenilor lui Iúda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru şi chiar şi Davíd este mai mult al nostru decât al vostru. De ce ne-aţi dispreţuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Şi cuvintele oamenilor lui Iúda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israél. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 44)
Davíd i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cădem în mâna Domnului, căci mare este îndurarea lui! Dar să nu cad în mâna oamenilor!”. (Cartea a doua a lui Samuél 24, 14)
ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale, şi iartă-l; binevoieşte şi dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoşti inima lui – pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor – (Cartea întâi a Regilor 8, 39)
Apoi le-au dat oamenilor să mănânce. Când ei mâncau din mâncare, au început să strige, zicând: „Moartea este în oală, om al lui Dumenzeu!”. Şi nu au mai putut să mănânce. (Cartea a doua a Regilor 4, 40)
[Elizéu] a zis: „Luaţi făină şi puneţi în oală!”. Apoi a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. Şi nu mai era nimic rău în oală. (Cartea a doua a Regilor 4, 41)
A venit un om din Báal-Şalişá. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. (Cartea a doua a Regilor 4, 42)
Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?”. Dar [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”. (Cartea a doua a Regilor 4, 43)
Au ajuns pe deal, iar [Gheházi] a luat [lucrurile] din mâna lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. (Cartea a doua a Regilor 5, 24)
Rab-Şaché le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău şi la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-şi mănânce excrementele şi să-şi bea urina împreună cu voi?”. (Cartea a doua a Regilor 18, 27)
I-au dat pe zeii lor în foc, căci ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor din lemn şi din piatră. Şi au pierit. (Cartea a doua a Regilor 19, 18)
Ghedalía le-a jurat lor şi oamenilor lor şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi-i regelui Babilónului şi vă va fi bine!”. (Cartea a doua a Regilor 25, 24)
