Löydetty 56 Tulokset: grăsimea

  • Ábel a oferit şi el din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit către Ábel şi ofranda lui, (Cartea Genezei 4, 4)

  • Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului, belşug de grâu şi de must! (Cartea Genezei 27, 28)

  • Tatăl său, Isáac, a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus. (Cartea Genezei 27, 39)

  • luaţi-l pe tatăl vostru şi casele voastre şi veniţi la mine! Eu vă voi da ce-i mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea pământului». (Cartea Genezei 45, 18)

  • Sânge din jertfa pentru mine să nu aduci pe pâine dospită şi grăsimea sărbătorii mele să nu rămână până dimineaţa! (Cartea Exodului 23, 18)

  • Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă şi să le arzi pe altar! (Cartea Exodului 29, 13)

  • Să iei din grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă şi şoldul drept – căci acesta este un berbec de consacrare – (Cartea Exodului 29, 22)

  • Fiii lui Áaron, preoţii, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele care sunt pe focul de pe altar. (Cartea Leviticului 1, 8)

  • Să-l taie în bucăţi şi preotul să le pună împreună cu capul şi grăsimea pe lemnele care sunt pe focul care este pe altar! (Cartea Leviticului 1, 12)

  • Să aducă din jertfa de împăcare, jertfă prin foc Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe măruntaie, (Cartea Leviticului 3, 3)

  • cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse şi lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor. (Cartea Leviticului 3, 4)

  • Să aducă, din jertfa de împăcare, jertfă prin foc Domnului: grăsimea lui, adică coada întreagă, desprinzând-o chiar de la capătul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea de pe măruntaie, (Cartea Leviticului 3, 9)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina