Löydetty 214 Tulokset: dimineaţă

  • Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi. (Cartea Genezei 1, 5)

  • Dumnezeu a numit firmamentul „cer”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua. (Cartea Genezei 1, 8)

  • Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia. (Cartea Genezei 1, 13)

  • Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra. (Cartea Genezei 1, 19)

  • Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. (Cartea Genezei 1, 23)

  • Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. (Cartea Genezei 1, 31)

  • Le-a zis: „Domnii mei, abateţi-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; poposiți [aici], spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi merge în drumul vostru!”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom poposi în piaţă”. (Cartea Genezei 19, 2)

  • Abrahám s-a trezit dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului, (Cartea Genezei 19, 27)

  • Abimélec s-a sculat dimineaţa, i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi a spus toate aceste lucruri în [auzul] urechilor lor. Şi oamenii s-au temut mult. (Cartea Genezei 20, 8)

  • Dimineaţa, Abrahám s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agár, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Béer-Şéba. (Cartea Genezei 21, 14)

  • Abrahám s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. (Cartea Genezei 22, 3)

  • Au mâncat şi au băut el şi oamenii care erau cu el şi au poposit acolo. Dimineaţa, când s-au sculat, el a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu!”. (Cartea Genezei 24, 54)


“No tumulto das paixões terrenas e das adversidades, surge a grande esperança da misericórdia inexorável de Deus. Corramos confiantes ao tribunal da penitência onde Ele, com ansiedade paterna, espera-nos a todo instante.” São Padre Pio de Pietrelcina