Löydetty 35 Tulokset: Niníve

  • Din ţara aceasta a intrat în Așúr şi a zidit Niníve, Rehobót-Ir, Cálah (Cartea Genezei 10, 11)

  • şi Résen, între Niníve şi Cálah; aceasta este cetatea cea mare. (Cartea Genezei 10, 12)

  • Atunci Senaheríb, regele Asíriei, şi-a ridicat [tabăra], a plecat şi s-a întors. A locuit la Niníve. (Cartea a doua a Regilor 19, 36)

  • Eu, Tobít, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asiriénilor, la Niníve. (Cartea lui Tobía 1, 3)

  • Când am fost deportat în Asíria şi am ajuns în captivitate la Niníve, toţi fraţii mei şi cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor. (Cartea lui Tobía 1, 10)

  • Le dădeam pâine celor înfometaţi şi haine celor goi, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu mort şi aruncat peste zidurile din Niníve, îl îngropam. (Cartea lui Tobía 1, 17)

  • Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit. (Cartea lui Tobía 1, 19)

  • Atunci, Ahicár a intervenit pentru mine şi m-am întors la Niníve. Căci Ahicár era primul dintre paharnici şi [responsabil] cu inelul, cu administraţia şi cu contabilitatea în timpul lui Senaheríb, regele asiriénilor, iar Asarhadón l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea. (Cartea lui Tobía 1, 22)

  • Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobía, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Niníve care îşi aminteşte din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!”. (Cartea lui Tobía 2, 2)

  • Édna i-a întrebat şi le-a spus: „De unde sunteţi, fraţilor!”. Ei i-au răspuns: „Suntem dintre fiii lui Neftáli luaţi captivi la Niníve”. (Cartea lui Tobía 7, 3)

  • Tobía a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobía i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sára, fiica lui Raguél, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta [cetăţii] Niníve! (Cartea lui Tobía 11, 15)

  • Tobít a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta [cetăţii] Niníve. Cei din Niníve, văzându-l că umblă şi străbate [cetatea] în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobít a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. (Cartea lui Tobía 11, 16)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina