Löydetty 299 Tulokset: Mulţi
Dar mulţi dintre preoţii şi levíţii şi dintre capii părinteşti în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulţi îşi ridicau glasul de bucurie. (Cartea lui Ésdra 3, 12)
[Mulţi] dintre fiii lui Israél, dintre preoţi şi dintre levíţi, dintre cântăreţi, dintre uşieri şi dintre cei dăruiţi [templului] au venit la Ierusalím în anul al şaptelea al regelui Artaxérxes. (Cartea lui Ésdra 7, 7)
Dar poporul este numeros, timpul este ploios şi nu putem sta afară. Lucrarea nu este pentru o zi sau două, căci suntem mulţi care ne-am răzvrătit în privinţa aceasta. (Cartea lui Ésdra 10, 13)
Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm şi să trăim”. (Cartea lui Nehemía 5, 2)
Căci mulţi din Iúda erau legaţi prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Şecanía, fiul lui Aráh, iar Ionatán, fiul său, o luase pe fiica lui Meşulám, fiul lui Berechía. (Cartea lui Nehemía 6, 18)
Le-am poruncit lui Hananí, fratele meu, şi lui Ananía, căpetenia fortăreţei din Ierusalím – pentru că el era un om fidel şi se temea de Dumnezeu mai mult decât mulţi alţii – (Cartea lui Nehemía 7, 2)
Mulţi dintre capii de familie au oferit [daruri] pentru lucrare. Guvernatorul a dat pentru vistierie o mie de daríci de aur, cincizeci de ceşti şi cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti. (Cartea lui Nehemía 7, 69)
I-ai îngăduit astfel mulţi ani, ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeţii tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea, şi i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor. (Cartea lui Nehemía 9, 30)
Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudéea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. (Cartea lui Tobía 1, 18)
Mulţi au dorit-o, dar nu a cunoscut-o niciun bărbat în toate zilele vieţii ei din ziua în care a murit Manáse, soţul ei, şi a fost adăugat la poporul lui. (Cartea Iudítei 16, 22)
În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui şi decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet şi vaiet; mulţi se prosternau în sac şi cenuşă. (Cartea Estérei 5, 3)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
