Found 275 Results for: noastră
Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Tu ai acţionat cu fidelitate, iar noi am comis nelegiuire. (Cartea lui Nehemía 9, 33)
Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi Domnul a făcut să vină asupra noastră şi asupra acestei cetăţi relele acestea? Voi aduceţi din nou mânia peste Israél profanând [ziua de] sabát”. (Cartea lui Nehemía 13, 18)
În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ána, soţia mea, şi Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Şapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun şi m-am aşezat să mănânc. (Cartea lui Tobía 2, 1)
Mama lui a plâns şi i-a zis lui Tobít: „De ce l-ai trimis pe copilul meu? Nu era el toiagul mâinii noastre când intra şi ieşea dinaintea noastră? (Cartea lui Tobía 5, 18)
„Cine eşti tu, Ahiór, şi voi, tocmiţi ai lui Efraím, că ai profetizat astăzi împotriva noastră şi ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israél pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este dumnezeu în afară de Nabucodonosór? El va trimite puterea lui şi-i va nimici de pe faţa pământului şi nu-i va mântui dumnezeul lor. (Cartea Iudítei 6, 2)
Îi vom arde, iar munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morţii lor şi nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciţi, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, şi nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui. (Cartea Iudítei 6, 4)
Ozía le-a spus: „Aveţi curaj, fraţilor! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-şi îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”. (Cartea Iudítei 7, 30)
Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreţ nici pe noi şi nici pe vreunul din generaţia noastră. (Cartea Iudítei 8, 20)
Căci sclavia noastră nu se va îndrepta spre bunăvoinţă, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în dezonoare. (Cartea Iudítei 8, 23)
Acum este momentul să ai grijă de moştenirea ta şi să împlineşti planul meu pentru ruinarea duşmanilor care s-au ridicat împotriva noastră!”. (Cartea Iudítei 13, 5)
Au mers la cortul lui Holoférn şi i-au zis celui care era [responsabil] peste toate ale sale: „Trezeşte-l pe stăpânul nostru, căci sclavii au îndrăznit să coboare împotriva noastră la luptă ca să fie nimiciţi până la capăt!”. (Cartea Iudítei 14, 13)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
