1 Vai de cei ce promulgă hotărâri nelegiuite şi de cei care pun în scris oprimarea
2 ca să devieze judecarea săracilor şi să îndepărteze judecata săracilor poporului meu, ca văduvele să devină prada lor şi să-i jefuiască pe orfani.
3 „Ce veţi face în ziua vizitării, când devastarea va veni de departe? La cine veţi alerga după ajutor şi unde veţi lăsa măreţia voastră?
4 Vor îngenunchia printre prizonieri şi vor cădea printre cei ucişi. Cu toate acestea, mânia Domnului nu se potoleşte şi braţul lui este încă întins.
5 Vai de Asíria, toiagul mâniei mele! Nuiaua din mâna lor este indignarea mea.
6 Am trimis-o la un neam făţarnic şi-i voi ordona împotriva poporului mâniei mele, ca să-i prădeze, să-i jefuiască şi să-i facă un loc de călcat cu picioarele ca noroiul de pe drumuri.
7 Dar el nu gândeşte aşa şi în inima lui nu plănuieşte astfel, ci în inima sa este să nimicească şi să distrugă nu puţine popoare.
8 Căci el zice: «Nu sunt oare toate căpeteniile mele regi?
9 Oare nu este Carchémiş ca şi Calnó? Nu este Arpád ca Hamát? Nu este Damáscul ca Samaría?
10 După cum mâna mea a ajuns în regatele idolilor, unde chipurile lor cioplite erau mai multe decât la Ierusalím şi la Samaría,
11 oare după cum am făcut cu Samaría şi cu idolii ei, nu voi face şi cu Ierusalímul şi cu idolii lui?»”.
12 Dar, când Domnul va împlini toată lucrarea sa pe muntele Sión şi în Ierusalím, voi pedepsi rodul îngâmfării inimii regelui Asíriei şi splendoarea trufiei ochilor săi,
13 căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut-o şi prin înţelepciunea mea – pentru că sunt priceput – am mutat hotarele popoarelor, le-am prădat depozitele şi, ca un viteaz, i-am dat jos pe cei care şedeau [pe tronuri];
14 ca la un cuib a ajuns mâna mea la bogăţiile popoarelor şi cum strânge cineva ouăle părăsite, aşa am strâns eu tot pământul şi nu a fost nimeni care să bată din aripi sau să-şi deschidă gura şi să ciripească.
15 Se laudă oare securea împotriva celui care o foloseşte? Se făleşte fierăstrăul împotriva celui care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua l-ar mişca pe cel care o ridică! Ca şi cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn!”.
16 De aceea, Domnul Dumnezeul Sabaót va trimite slăbiciune între cei puternici ai lui şi, sub măreţia lui, va aprinde o ardere ca arderea focului.
17 Lumina lui Israél va deveni foc şi Sfântul lui, o flacără care va arde şi va mistui spinii şi mărăcinii lui într-o singură zi.
18 Va arde strălucirea pădurii şi a grădinii – suflet şi trup – şi va fi ca un bolnav care leşină.
19 Ceilalţi copaci din pădurea lui vor fi în număr mic şi un copil va putea să-i scrie.
20 În ziua aceea, restul lui Israél şi cei scăpaţi din casa lui Iacób nu se vor mai sprijini pe cel care îi lovea, ci se vor sprijini pe Domnul, Sfântul lui Israél, în adevăr.
21 Un rest se va întoarce, restul lui Iacób, la Dumnezeul cel Puternic.
22 Căci chiar dacă poporul tău, Israél, ar fi ca nisipul mării, numai un rest din el se va întoarce, căci nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.
23 Şi [nimicirea] hotărâtă, Domnul Dumnezeul Sabaót o va împlini în mijlocul ţării.
24 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul Sabaót: „Nu te teme, poporul meu, locuitori ai Siónului, de Asíria! Aceasta te va lovi cu toiagul şi va ridica împotriva ta nuiaua în acelaşi fel ca Egiptul.
25 Căci peste puţin, peste puţin timp, indignarea şi mânia mea se vor împlini spre nimicirea lor”.
26 Domnul Sabaót va ridica biciul împotriva lui, cum l-a lovit pe Madián la stânca Hóreb, şi toiagul lui va fi deasupra mării şi se va înălţa în acelaşi fel ca în Egipt.
27 În ziua aceea, va fi îndepărtată povara de pe umerii tăi, va fi sfărâmat jugul de pe grumazul tău, jugul va fi distrus înaintea abundenţei.
28 A venit la Aiát, a traversat prin Migrón, şi-a lăsat lucrurile la Micmáş.
29 A străbătut trecătoarea, a poposit la Ghebá. Ráma s-a înspăimântat şi Ghibéea lui Saul a luat-o la fugă.
30 „Înalţă-ţi glasul, Bat-Galím! Ascultă, Laiş! Sărmane Anatót!
31 Madmená fuge, locuitorii din Ghebím caută refugiu.
32 Încă o zi se opreşte la Nob, ameninţă cu mâna muntele Fiicei Siónului, colina Ierusalímului”.
33 Iată, Domnul Dumnezeul Sabaót taie cu putere ramurile: cele înalte vor fi tăiate şi cele semeţe vor fi date jos!
34 Taie tufişurile pădurii cu securea şi Libánul va cădea sub cel Puternic.
Versículos relacionados com Cartea profetului Isaía, 10:
Isaia 10 descrie judecata lui Dumnezeu asupra regelui Asiriei, pe care o obișnuise să -și disciplineze poporul, dar acum fusese înălțat în mândria și cruzimea sa. Capitolul vorbește, de asemenea, despre rolul lui Dumnezeu de judecător și apărător al poporului său, promițând că va proteja și elibera poporul Său de puterea opresivă a Asiriei. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Isaia 10:
Psalmul 9:7-8: "Domnul este etern; și-a stabilit tronul pentru a judeca. El însuși judecă lumea cu dreptate; guvernează popoarele cu dreptate." Acest verset evidențiază rolul lui Dumnezeu ca judecător drept, o temă centrală în Isaia 10.
Psalmul 94:22: „Dar Domnul a fost cetatea mea, iar Dumnezeul meu stâncă a refugiului meu”. Acest verset vorbește despre protecția pe care Dumnezeu le oferă poporului Său în perioade de pericol și opresiune, o temă centrală în Isaia 10.
Psalmul 121:7: „Domnul te va feri de tot răul; El îți va păstra sufletul”. Acest verset vorbește și despre protecția pe care Dumnezeu o oferă poporului Său, o temă centrală în Isaia 10.
Psalmul 124:1-2: „Dacă Domnul nu ar fi fost alături de noi, spuneți Israel; dacă Domnul nu ar fi fost alături de noi, când oamenii s-au ridicat împotriva noastră”. Acest verset vorbește despre rolul lui Dumnezeu de apărător și protector al poporului Său, o temă centrală în Isaia 10.
Psalmul 146:7: "Domnul dă libertate captivilor; Domnul deschide ochii către orbi; Domnul ridică măcelul; Domnul iubește pe cei drepți." Acest verset vorbește despre puterea lui Dumnezeu de a -și elibera poporul de opresiune, o temă centrală în Isaia 10.
Chapters: