Encontrados 637 resultados para: pământ

  • Când vei lucra pământul, nu-ţi va mai da rodul său; rătăcitor şi fugar vei fi pe pământ”. (Cartea Genezei 4, 12)

  • Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe faţa pământului şi eu mă voi ascunde de faţa ta. Voi fi rătăcitor şi fugar pe pământ şi oricine mă va afla mă va ucide”. (Cartea Genezei 4, 14)

  • Uriaşii erau pe pământ în zilele acelea, chiar şi după ce au venit fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor şi le-au născut [copii]. Aceştia sunt vitejii din vechime, oameni renumiţi. (Cartea Genezei 6, 4)

  • Domnul a văzut că răutatea omului pe pământ era mare şi că toate gândurile plănuite de inima lui erau rele tot timpul. (Cartea Genezei 6, 5)

  • Domnului i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a mâhnit în inima lui. (Cartea Genezei 6, 6)

  • Dumnezeu s-a uitat spre pământ şi iată că pământul era corupt; căci orice făptură îşi pervertise calea pe pământ. (Cartea Genezei 6, 12)

  • Iată, eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească toată făptura care este pe el, suflarea de viaţă de sub cer; tot ce este pe pământ își va da duhul. (Cartea Genezei 6, 17)

  • Din păsări după specia lor, din animale după specia lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după specia lor, din toate să iei câte două la tine, ca să rămână în viaţă! (Cartea Genezei 6, 20)

  • De asemenea, din păsările cerului, câte şapte de parte bărbătească şi de parte femeiască, ca să fie sămânţa lor pe suprafața întregului pământ! (Cartea Genezei 7, 3)

  • Căci după încă şapte zile voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. (Cartea Genezei 7, 4)

  • Nóe avea şase sute de ani când a fost potopul de apă pe pământ. (Cartea Genezei 7, 6)

  • Din animalele curate şi din animalele care nu sunt curate, din păsări şi din toate târâtoarele de pe pământ, (Cartea Genezei 7, 8)


“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina