Encontrados 278 resultados para: chemat

  • Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”. (Cartea Genezei 3, 9)

  • Faraón l-a chemat pe Abrám şi i-a zis: „De ce mi-ai făcut aceasta? De ce nu mi-ai făcut cunoscut că ea este soţia ta? (Cartea Genezei 12, 18)

  • L-au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Fă-i să iasă la noi ca să-i cunoaştem!”. (Cartea Genezei 19, 5)

  • Abimélec s-a sculat dimineaţa, i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi a spus toate aceste lucruri în [auzul] urechilor lor. Şi oamenii s-au temut mult. (Cartea Genezei 20, 8)

  • Abimélec l-a chemat şi pe Abrahám şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste regatul meu un păcat atât de mare? Ai făcut cu mine un lucru pe care alţii nu l-ar face”. (Cartea Genezei 20, 9)

  • Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám (Cartea Genezei 22, 15)

  • Au chemat-o pe Rebéca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Şi ea a răspuns: „Merg!”. (Cartea Genezei 24, 58)

  • Abimélec l-a chemat pe Isáac şi i-a zis: „Cu siguranţă e soţia ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”. (Cartea Genezei 26, 9)

  • Când Isáac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esáu, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 27, 1)

  • I-au făcut cunoscute Rebécăi cuvintele lui Esáu, fiul ei mai mare. Ea a trimis atunci şi l-a chemat pe Iacób, fiul ei mai mic, şi i-a zis: „Iată, Esáu, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine ucigându-te! (Cartea Genezei 27, 42)

  • Isáac l-a chemat pe Iacób, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicându-i: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaán! (Cartea Genezei 28, 1)

  • Iacób a adus o jertfă pe munte şi i-a chemat pe fraţii lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au petrecut [noaptea] pe munte. (Cartea Genezei 31, 54)


“É necessário manter o coração aberto para o Céu e aguardar, de lá, o celeste orvalho.” São Padre Pio de Pietrelcina