Encontrados 1281 resultados para: Iată

  • După aceste lucruri, i s-a făcut cunoscut lui Abrahám: „Iată, Mílca a născut şi ea fii fratelui tău Nahór: (Cartea Genezei 22, 20)

  • Iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă! (Cartea Genezei 24, 13)

  • Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soţia lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieşit cu urciorul pe umărul ei. (Cartea Genezei 24, 15)

  • iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!› (Cartea Genezei 24, 43)

  • Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea şi, iată, Rebéca a ieşit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Şi eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!». (Cartea Genezei 24, 45)

  • Iată, Rebéca este înaintea ta; ia-o şi du-te; şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”. (Cartea Genezei 24, 51)

  • La căderea serii, a ieşit Isáac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile. (Cartea Genezei 24, 63)

  • S-au împlinit zilele când avea să nască; şi, iată, în sânul ei erau doi gemeni. (Cartea Genezei 25, 24)

  • Esáu a zis: „Iată, eu sunt pe moarte; la [ce-mi slujește] dreptul de întâi-născut?”. (Cartea Genezei 25, 32)

  • După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră şi a văzut şi, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soţia sa. (Cartea Genezei 26, 8)

  • Când Isáac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esáu, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 27, 1)

  • Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. (Cartea Genezei 27, 2)


“Menosprezai vossas tentações e não vos demoreis nelas. Imaginai estar na presença de Jesus. O crucificado se lança em vossos braços e mora no vosso coração. Beijai-Lhe a chaga do lado, dizendo: ‘Aqui está minha esperança; a fonte viva da minha felicidade. Seguro-vos, ó Jesus, e não me aparto de vós, até que me tenhais posto a salvo’”. São Padre Pio de Pietrelcina