Bíblia Católica
 

Cartea lui Ésdra, 9

7. Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi.

Versículos relacionados com Cartea lui Ésdra, 9:

Ezra 9 este un capitol care descrie tristețea și pocăința lui Ezra și a poporului Israel, deoarece s -au amestecat cu alte popoare și și -au adoptat obiceiurile, neascultătoare pe Dumnezeu. Ezra conduce o perioadă de pocăință, mărturisire și reînnoire a legământului cu Dumnezeu. Urmează cinci versete legate de temele acestui capitol:

Deuteronom 7:3-4: „Nu veți apărea cu ei; nu veți da fiicei voastre fiului său și nici nu o duceți pe fiul vostru fiului vostru. Căci El va devia fiul vostru de la mine, pentru ca ei să slujească altor zei; și Mânia Domnului se va aprinde împotriva ta și te va distruge repede. " Ezra recunoaște că copiii lui Israel au ascultat această lege și s -au amestecat cu popoarele din jurul lor.

Nehemia 9:1-2: „Pe douăzeci și patru din aceeași lună, copiii lui Israel sunt adunați în post, și cu pungi și au adus pământ pe ei înșiși. Și sămânța lui Israel separat de toți străinii și a pus-o Dacă stau și au mărturisit păcatele și nelegiuirile părinților lor. " Ezra și poporul lui Israel postesc și își mărturisesc păcatele și păcatele strămoșilor lor.

Psalmul 106:6: „Am păcătuit ca părinții noștri, am comis nelegiuirea, am mers prost”. Ezra se identifică cu păcatul strămoșilor săi și își asumă responsabilitatea pentru păcatul poporului.

Ieremia 31:19: „Căci după ce m -am abătut, am regretat; și după ce m -am întâlnit, mi -am lovit coapsa; sunt jenat și confuz, pentru că iau ignominia tinereții mele”. Ezra și poporul lui Israel se pocăiesc de păcatele lor și îl caută pe Dumnezeu.

Psalmul 41:4: „Am spus, Doamne, ai milă de mine; mi -a făcut sufletul, pentru că am păcătuit împotriva ta”. Ezra îi cere lui Dumnezeu milă și vindecare păcatului poporului.





“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina